Fetișul autonomiei strategice a Europei: de ce vrea Macron să rupă Europa de SUA, dar să o lege mai strâns de China
Imediat după vizita la Beijing, unde președintele francez a manifestat o deschidere măcar surprinzătoare față de China, Xi Jinping a ordonat efectuarea unor ample exerciții militare în jurul Taiwanului. A transmis astfel că a înțeles că are în Emmanuel Macron un aliat tacit în fața SUA, pentru care apărarea independenței Taiwanului este o prioritate.
Confruntat cu o delegitimare constantă acasă, unde francezii îl acuză că a rupt contractul de reprezentare pe care îl are cu națiunea, după decizia autarhică privind vârsta de pensionare, Emmanuel Macron s-a întors la ambițiile de a juca un rol de lider european. Nu este prima dată, de la crearea grupului Renew Europe din Parlament European, cu care a reușit să spargă blocada popularilor și a socialiștilor europeni, dar care s-ar putea să nu mai demonstreze și la alegerile europene care urmează.
Sunt trei mari teze pe care Emmanuel Macron le-a formulat după vizita la Beijing, în interviurile pentru Politico și Les Echos:
- Autonomia strategică a Europei față de SUA, de altfel un concept-fetiș al președintelui Macron
- Rolul de lider în acest proces de obținere a autonomiei strategice acordat Franței, cu o concesie aparte făcută Germaniei
- Conceptul de neimplicare a Europei în crize care nu sunt ale ei, cum este criza Taiwan-ului
Ce propune așadar Macron este ca Europa să nu se amestece deloc în chestiunea amenințării Taiwan-ului, asta presupunând o legitimare a agendei expansioniste a Chinei. De altfel, regimul chinez a transmis că acesta este sensul înțelegerii cu Macron, chiar la câteva ore după întâlnire. Ce ar câștiga Europa din acest târg mefistofelic cu China ar fi o independență sporită față de Statele Unite, căruia, spune președintele francez, Europa nu trebuie să îi fie vasal nici în chestiuni de apărare, nici în chestiuni economice, nici în cele tehnologice, inteligența artificială fiind expres menționată.
Pe scurt: decât o relație de dependență față de SUA, mai bine una nu doar de dependență față de China, dar și una prin care Europa să-și încalce fără rezerve principiul pe care îl apără în Ucraina.
Justificarea acestui real politik capătă accente cinice atunci când o explică Macron: „Europenii nu pot soluționa criza din Ucraina”, spune el, și atunci cum să încurajeze Taiwan-ul și astfel să crească tensiunile?
Este însă real politik sau mai degrabă o capcană facilă și fățișă pe care regimul totalitar al Chinei i-o întinde lui Macron?
„Astăzi, China are o agendă dublă pe care vrea să o impună: recuperarea Taiwanului și instaurarea noii sale ordini mondiale. Depinde doar de occidentali să-i zădărnicească ambițiile, mortale pentru taiwanezi și, dincolo de asta, pentru libertățile din restul lumii.
Yalta a fost cel mai bun exemplu în acest sens.
În ceea ce privește realpolitik, întotdeauna câștigă cei mai puternici, cei mai hotărâți, cei mai îndrăzneți.
Calea realpolitikului este, fără îndoială,
