Sorin Pâslaru, ZF: Ce au în comun preţul ţiţeiului şi prăbuşirea Credit Suisse? În ambele cazuri în spate e Arabia Saudită. Ce semnale dau fluxurile de cereale, fluxurile de petrol şi fluxurile bancare asupra a ceea ce se întâmplă astăzi în lume din punct de vedere geopolitic?
Dacă în cazul cerealelor tensiunile de pe pieţele mondiale s-au domolit ca urmare a extinderii perioadei de valabilitate a acordului de export din Odesa pe Marea Neagră a cerealelor ucrainene, de câteva zile decizia OPEC de a reduce producţia de ţiţei a reaprins vâlvătaia preţului barilului.
Preţul ţiţeiului a crescut luni cu 6%, până la 85 dolari pe baril, după ce un grup de ţări mari producătoare de ţiţei din zona Golfului, în frunte cu Arabia Saudită, a anunţat reducerea producţiei de petrol începând din mai cu un milion de barili pe zi.
OPEC şi Rusia, cei mai mari producători de ţiţei din lume, anunţaseră deja în octombrie o scădere a producţiei zilnice de 2 milioane de barili pe zi. Reducerea suplimentară anunţată luni a luat pieţele prin surprindere, după cum se vede din creşterea neaşteptată a preţului. Producţia globală de petrol este de circa 80 milioane de barili pe zi acum.
Situaţia are efecte dure pe piaţa financiară, unde băncile centrale vor fi nevoite acum să rămână cu dobânzile sus pentru a contraataca inflaţia, tocmai când se punea problema unei pauze sau chiar a unei scăderi ca să uşureze întrucâtva situaţia băncilor americane şi europene care trec prin dificultăţi mari ca urmare a reevaluării titlurilor de stat.
O altă consecinţă majoră pe care în mod sigur saudiţii au calculat-o este gura de oxigen oferită ruşilor pentru finanţarea războiului din Ucraina, în condiţiile în care pe primele două luni ale anului, cu barilul în scădere, Rusia deja începuse să consume zeci de miliarde de dolari din fondul de rezervă pentru cheltuielile bugetare.
Jumătate din bugetul Rusiei se bazează pe taxele la export pe petrol şi gaze, iar scăderea preţului a prăbuşit veniturile bugetare cu 25% pe primele două luni ale anului, în timp ce cheltuielile au crescut cu 50% faţă de aceeaşi perioadă de anul trecut din cauza războiului.
Decizia Arabiei Saudite este explicată de cotidianul de business american Wall Street Journal prin necesităţile uriaşe de finanţare ale proiectelor în care s-a implicat. Încurajaţi de profiturile de zeci de miliarde de dolari obţinute anual, saudiţii s-au aruncat în proiecte gigant precum construcţia unui Tech City în deşert de 33 de ori mai mare decât New York care ar urma să coste 500 miliarde dolari.
Saudiţii au nevoie de un preţ la petrol de circa 90 dolari -100 dolari pe baril pentru următorii cinci ani pentru a-şi finanţa aşa numitul plan Vision 2030 care să facă din această ţară o atracţie turistică majoră prin proiecte grandioase, iar un raport recent în care se estima că preţul ţiţeiului se va duce înapoi spre 50 dolari i-a determinat să treacă la acţiune.
Şi asta cu toate riscurile răcirii relaţiilor cu Statele Unite, interesate acum de un preţ mai redus la ţiţei pentru scăderea inflaţiei şi pentru a crea dificultăţi Rusiei.
O fi contat în această ecuaţie şi faptul că saudiţii aveau, prin fondul suveran, 10% din Credit Suisse,
