Asaltul pe care coaliția PNL-PSD l-a dat în Parlament, repunând în scenă, aproape mimetic, OUG 13, poate să pară cel puțin paradoxal: credeau cele două partide mamut că memoria socială s-a șters sau a fost o bună acoperire pentru lucrul care îi preocupă cel mai mult și care a trecut astfel în secundar?
Este puțin probabil ca politicienii liberali și social-democrați să nu fi văzut efectul de explozie imediată al readucerii pe agendă tocmai a temei care a devenit marca abuzului de putere, pragul înalt pentru abuz în serviciu, și încă în aceeași punere în scenă pe care au încercat-o Dragnea și compania: fără nicio dezbatere publică, fără niciun anunț măcar, strecurată brusc pe ordinea de zi și adoptată în viteză de Senat.
Și atunci, de ce au făcut-o?
De regulă, în politică, cea mai simplă explicație este cea validă, spun analiștii politici. Totuși, în acest caz două justificări majore stau în picioare:
- Convingerea că au întreaga putere, în vreme ce societatea nu mai are niciuna, nici măcar pe cea a protestului. În acest caz, au mizat pe solidaritatea de clan și pe reușita politicii dusă de Iohannis/PNL/PSD de descurajare a reacției civice;
- Acoperirea unei alte teme asupra căreia nu vor prea multă dezbatere publică, pensiile speciale, în răspăr cu ce ne solicită Comisia Europeană și cu riscul clar asumat pentru România – banii din PNRR. Pe scurt, privilegiile unora versus drepturile tuturor. Votul din Senat nu e decisiv, prevederea privind abuzul va merge în Camera Deputaților, care e aici decizională.
Impactul pensiilor speciale asupra României este mult mai mare decât al pragului pentru abuz, dacă PSD, PNL și UDMR s-ar încăpățâna să riște banii europeni pentru a-și putea satisface/recompensa fidelii. Simbolic însă, pragul înalt pentru abuz apasă acele butoane din memoria socială recentă care declanșează imediat sentimentul de revoltă, care a adus societății o victorie, în vremea regimului Dragnea.
Banii din PNRR rămân într-un registru tehnic, pe de o parte, și de neîncredere, pe de altă parte: sunt bani pe care îi putem avea dacă România își îndeplinește responsabilitățile, dacă jaloanele sunt atinse, dacă, așadar, guvernarea este una eficientă și profesionistă. Or, noi tocmai am văzut cum au rămas fermierii români cu bani mai puțini din fondul de despăgubiri alocat de Comisia Europeană, în contextul crizei prețurilor la cereale, provocată de cerealele ieftine din Ucraina, din cauza unei limitate capacități de înțelegere și negociere a ministrului Agriculturii, de pildă.
Prezumția de vinovăție în ceea ce privește capacitatea autorităților de la București de a accesa și folosi eficient, adică pentru nevoile sociale reale, banii din PNRR este din start aplicată și, mai mult, a fost confirmată la finalul săptămânii de scrisoarea asumată de Guvern și transmisă CE, prin care practic România renunță la o parte din banii din PNRR – și e vorba, printre altele de fonduri pentru educație.
Asupra acestor bani, românii simt că nu au niciun control,
