Alexandra Smedoiu, partener servicii fiscale, Deloitte România, şi Irina Dimitriu, partener Reff & Asociaţii, Deloitte Legal
Implementarea standardelor de sustenabilitate la nivelul companiilor este o temă ce prezintă o complexitate din ce în ce mai ridicată, dat fiind că acestea nu vor mai fi analizate doar pe baza propriilor rezultate, ci şi prin asociere cu partenerii de pe întregul lanţ valoric, de la furnizorii de materiale, la beneficiarii finali. Iar în construcţii aceste implicaţii sunt cu atât mai importante, având în vedere spectrul larg de influenţă a activităţilor din domeniu asupra elementelor care definesc conceptul ESG, respectiv protecţia mediului, impactul social şi guvernanţa. Dintre acestea, cu siguranţă cel mai important, dar şi cel mai costisitor, este elementul de protecţie a mediului.
Sectorul construcţiilor a evoluat, în ultimii ani, în climatul global dominat de incertitudini, manifestat prin blocaje în lanţurile de aprovizionare, facturi exorbitante la energie, inflaţie şi, implicit, diminuarea puterii de cumpărare şi un apetit redus de consum şi investiţii. Toate acestea au la bază efectele generate de pandemia de COVID-19, amplificate ulterior de războiul din Ucraina.
Cu toate acestea, în România cel puţin, construcţiile au evoluat pozitiv, potrivit Eurostat, cu o creştere anuală de 23% în trimestrul IV din 2022, mult peste media UE, de 1,2%. Pentru întregul an, avansul a fost de 13%, pe baza majorării investiţiilor, inclusiv din fonduri europene.
Pe de altă parte, în acest domeniu există numeroase presiuni din perspectiva factorilor de mediu, întrucât toate activităţile aferente unei construcţii sunt influenţate de calitatea procesului şi a materialelor folosite. Potrivit unor analize ale Deloitte, în 2020, clădirile au fost responsabile pentru 37% din emisiile de carbon din consumul de energie. Doar industria cimentului generează aproape 10% din totalitatea emisiilor de carbon.
Dacă, pentru clădirile noi, standardele de mediu sunt relativ clare, pentru cele vechi, procesul de modernizare poate fi atât de costisitor, încât, în unele cazuri, este mai ieftin să demolezi clădirea pentru a face loc uneia noi. Şi utilizatorii construcţiilor au devenit mai sofisticaţi şi sunt dispuşi să plătească mai mult pentru acestea – se estimează că preţul unei clădiri cu un standard ridicat (de exemplu BREEAM) poate fi chiar şi cu 10% peste medie.
Însă, în prezent, nu mai este suficient ca doar produsul final să fie verde, iar clădirea în cauză să aibă emisii de carbon net zero, ci se analizează întregul lanţ de producţie. Materialele de construcţie, în special oţelul, sticla şi betonul, provin din procese extrem de poluante, iar aici pot fi identificate soluţii de îmbunătăţire a proceselor de fabricaţie, dar şi de reciclare a materialelor din demolări. În contextul economiei circulare, ar putea chiar să apară burse pentru materiale de construcţii la mâna a doua, care, pentru a adăuga şi elementul high-tech, ar putea avea amprentă de provenienţă digitală. Conform Comisiei Europene, deşeurile din demolări reprezintă o treime din total la nivelul UE.
În acest context, investitorii, proprietarii şi administratorii de active, dar şi alţi jucători din imobiliare se confruntă cu transformări impuse de piaţă şi cu noi reglementări,
