Adrian Vasilescu, BNR: O privire aruncată pe Eurostat nu strică niciodată
Deseori, în dezbateri publice, politicieni ori formatori de opinie susţin că noi, în România, am suporta cea mai apăsătoare inflaţie din Uniunea Europeană. Şi că am plăti cea mai scumpă energie, cea mai scumpă mâncare, cele mai scumpe servicii. De unde sunt scoase astfel de informaţii? Nu ştiu! E cert însă că susţinătorii lor nu sunt la curent cu documentele oficiale emise de Eurostat – biroul european de statistică de la Luxemburg.
Eurostat, prin comunicate lunare, trimite în toate cele 27 de ţări-membre informaţii publice referitoare la cotele inflaţiei. Din care aflăm: 1) ratele dinamicii preţurilor înregistrate în luna precedentă, în fiecare ţară; 2) ratele anualizate – din 12 luni precedente – desfăşurate într-un tablou în care sunt înscrise rezultatele obţinute de fiecare ţară; 3) media generală a inflaţiei din toate cele 27 de ţări din UE; 4) media generală a inflaţiei din toate cele 20 de ţări din zona euro. Plus un clasament general, înnoit lunar, al UE-27, locul întâi revenindu-i ţării cu rata anuală cea mai mică a inflaţiei iar ultimul loc ţării cu rata cea mai mare. Locul întâi – Luxemburg, ultimul loc – Ungaria.
Publicat de Eurostat lunar, în fiecare zi de 18, tabloul poate fi văzut şi citit de oricine are un smartphone sau un calculator. Cel mai recent clasament – dat publicităţii în toată Uniunea Europeană şi în toată lumea – conţine rezultatele din luna februarie a anului curent. Cei ce susţin că, în clasamentul inflaţiei, noi suntem în braţe cu „lanterna roşie”, sau cei care îi cred, pot confrunta aceste susţineri cu „tabla oficială de marcaj”.
Vor avea… o surpriză! Pe locul ultim, cu cea mai mare rată anuală a inflaţiei din UE, nu vor găsi România, ci – cum am arătat deja – Ungaria. Cu o încărcătură inflaţionistă mai mare decât a noastră cu 13 puncte procentuale. Şi nu ne vor găsi nici pe celelalte şapte locuri din ultima parte a clasamentului. România e poziţionată pe locul 19, urmată de Austria şi Italia, în rol de deschizător al „flancului estic”, având deci cote de inflaţie mai mici decât Bulgaria, Slovacia, Polonia, Lituania, Estonia, Cehia, Letonia şi Ungaria.
Trei adevăruri merită reţinute: 1) România este cel mai bine poziţionată într-o regiune în care atât condiţiile economico-financiare, cât şi riscurile, incertitudinile şi vulnerabilităţile sunt relativ asemănătoare; 2) are cel mai bun loc în acest grup de ţări nu de o lună sau de câteva luni, ci din ianuarie 2021; 3) în 2020, primul an al crizei actuale, când pandemia a provocat turbulenţe economice şi sociale globale, România a reuşit o aterizare lină a PIB-ului recuperând întreaga pierdere în trimestrul II al anului următor şi, totodată, a stăvilit în totalitate degringolada preţurilor de consum ce a lovit în acel an zona euro şi o mare parte a „flancului estic”.
Atunci, în 2020, nu inflaţia lovise Europa, ci un fenomen mult mai periculos şi cu efecte mai grave pentru viitor. Deflaţia! Atât Banca Centrală Europeană, cât şi alte bănci centrale din afara zonei euro,