Opinie Filip&Company: Dificultăţi în aplicarea legii 81/2022 (UTP) – dezavantajarea furnizorilor mici şi medii privind accesul la servicii
Aspecte introductive
Prin intermediul Directivei (UE) 2019/633 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar (în continuare „Directiva UTP”), legislativul european a urmărit protejarea furnizorilor mici şi medii de practicile defavorabile ale cumpărătorilor, precum şi reechilibrarea în beneficiul furnizorilor a poziţiilor de negociere între cele două părţi.
În România, Directiva UTP a fost transpusă prin intermediul Legii nr. 81/2022 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar (în continuare „Legea UTP”). La acest moment, Legea UTP se aplică relaţiilor dintre furnizori şi cumpărători, în ipoteza în care aceştia întrunesc anumite condiţii de cifră de afaceri. Cu titlu general, în relaţia cu marile lanţuri comerciale, Legea UTP se aplică furnizorilor a căror cifră de afaceri se situează sub pragul maximal de 350 mil. de euro şi, cu titlu generic, priveşte achiziţia/vânzarea de produse alimentare.
Legea UTP introduce o serie de interdicţii şi limitări suplimentare faţă de directivă care, deşi par să aibă cele mai bune intenţii – o protecţie suplimentară pentru furnizori – conduc de fapt la (1) îngreunarea desfăşurării relaţiilor comerciale, (2) un nivel foarte ridicat de incertitudine juridică atât pentru furnizori, cât şi pentru cumpărători, respectiv (3) un dezechilibru pe piaţa din România în situaţia în care aplicarea legii are drept efect un rezultat radical diferit de raţiunea Directivei UTP – dezavantajarea în practică a furnizorilor agro-alimentari mici pe care legea ar fi trebuit să îi protejeze.
Una dintre aceste limitări pe care o abordăm în acest articol este plafonarea la 5% a serviciilor de marketing şi publicitate pe care cumpărătorul de bunuri le prestează furnizorului de bunuri (în magazine, pe website, în social media etc.) pentru a promova produsele, mărcile şi imaginea acestuia din urmă.
Plafonarea serviciilor de marketing şi publicitate defavorizează micii furnizori
Interdicţiile care vizează plata serviciilor de marketing şi publicitate beneficiază de un dublu regim în funcţie de valoarea acestora. Astfel, furnizorii care se situează în sfera de aplicare a Legii UTP beneficiază de următorul regim în ceea ce priveşte posibilitatea de achiziţionare a serviciilor de marketing şi publicitate:
- Serviciile de marketing şi publicitate a căror valoare se situează sunt pragul de 5% din valoarea încasată de (micul) furnizor în baza contractului încheiat între părţi sunt permise în măsura în care sunt convenite anterior prin clauze lipsite de ambiguitate în scris – de principiu, în cadrul contractului sau printr-un act adiţional încheiat ulterior.
- Serviciile de marketing şi publicitate a căror valoare se situează peste pragul de 5% din valoarea încasată de (micul) furnizor (pentru vânzarea de bunuri către cumpărător) în baza contractului încheiat între părţi sunt interzise în toate cazurile.
Furnizorii care nu intră în domeniul de aplicare a Legii UTP (respectiv, furnizorii a căror cifră de afaceri depăşeşte pragul maximal de 350 mil. de euro) pot achiziţiona servicii de marketing şi publicitate de la cumpărători indiferent de valoare,
