După ce doamna Sevil Shhaideh a fost achitată în dosarul Belina, după ce și Dragnea rămâne basma curată în același dosar, după ce și în dosarul Pharma, directorii au fost achitați cazul fiind prescris, după ce și Dorin Cocoș, fostul soț al Elenei Udrea, a scăpat tot pentru faptă prescrisă, nici nu mă așeptam ca Gabriel Oprea să iasă altfel decât achitat (în primă instanță), întrucât „fapta nu există”.
Ca să vezi: șapte ani le-au trebuit unor autorități ca să cerceteze, să instrumenteze și să judece o faptă care nu există. Păcat de atâta osteneală, pentru un nimic!
În naivitatea mea, aceea de simplu cetățean și nimic mai mult, îmi vine greu să pricep cum de nu există fapta, când există faptul: a căzut la datorie motociclistul Bogdan Gigină, antemergător al unui viceprim-ministru, care se grăbea să ajungă mai repede acasă, la cină!
Ciudată chestie: respectivul motociclist antemergător a decedat, decesul a fost confirmat, cauza decesului a fost certificată de medicul legist, trupul neînsuflețit a fost îngropat, iar fapta nu există!
Nu-mi permit să pun la îndoială un act al justiției române, am convingerea că instanța a hotărât în baza unei legi, pe care a aplicat-o ad litteram, și chiar dacă modul cum a interpretat instanța acea lege i-a fost favorabil fostului viceprim, nimeni nu are probe ca să pună la îndoială buna credință a magistratului.
Repet, nu-mi permit să comentez hotărârea instanței, îmi permit doar să ridic o seamă de întrebări. Prin ele, nu fac altceva decât să mă folosesc de „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor (…), prin viu grai, prin scris, prin imagini…” (Art. 30 al. 1 din Constituție).
Iar gândurile mele se rezumă la câteva întrebări cam naive, recunosc, pe care îmi permit să le exprim în cele de față, cam așa:
Întrebare. Dacă viceprim-ul în cauză ar fi călătorit fără antemergător (la care de altfel nu avea dreptul), ar mai fi murit motociclistul Bogdan Gigină?
Răspunsul este evident, nu necesită alte explicații.
Altă întrebare. Dacă fapta nu există, iar cel care era suspectat de decesul motociclistului este nevinovat, atunci cine altul se face vinovat pentru faptul (care există) că a murit un om, exercitându-și funcția sa?
Îmi pun această întrebare, întrucât victima era soț, tată și fiu într-o familie, iar familia cere insistent să se facă dreptate și nu pare deloc convinsă că s-a făcut, stabilindu-se că fapta nu există.
Încă o altă întrebare. Știind că dosarul a evoluat câțiva ani buni în primă instanță și că fapta s-ar prescrie în luna octombrie 2023, există vreo șansă ca, până atunci, cazul să ajungă la o sentință definitivă?
Răspunsul meu la propria întrebare: teoretic da, practic nu.
Răspunsul lui Gâgă: domnului Oprea, care după câțiva ani buni a reușit să convingă instanța că fapta nu există, îi va veni ușor să mai convingă încă o dată,
