Situația pe frontul din Ucraina a ajuns la un blocaj, la un soi de echilibru în care cele două părți luptă cu înverșunare fără să obțină succese notabile. Avem de-a face cu un război de uzură în care rușii cheltuie vieți omenești cu un cinism incredibil pentru a măcina forțele ucrainene și a nu le permite să contraatace.
După ofensiva ucraineană în Herson și retragerea rusă din oraș pentru a menține mai ușor linia defensivă la adăpostul Niprului, situația era previzibilă în condițiile venirii iernii. Cum la fel de previzibilă era și perspectiva ca trioul european, Franța, Germania și Marea Britanie, să obosească mental și economic, după ce America l-a silit să facă ce trebuia, adică să dea tancuri Ucrainei.
Avem un atelaj care trage Ucraina înainte, format din SUA, Polonia și celelalte țări din Europa de Est, dar și altul, format din Germania și Franța, care trage căruța înapoi. Un atelaj care temporizează, care are suspiciuni mai mult decât nerezonabile privind capacitatea Ucrainei de a recuceri teritoriile ocupate, care tremură de frica escaladării conflictului, care abia așteaptă să aibă frisoane la răgetele pro-nucleare ale lui Medvedev, care vede eliberarea teritoriilor ucrainene ca pe colapsul Rusiei și care își face semnul crucii pe limbă gândindu-se la ce va însemna efortul de menținere a păcii după terminarea conflictului.
O pereche de cai cu harnașament frumos pe care sunt brodate însemnele libertății, dar care stau cu gândul mai mult la grajd și la traista proprie cu ovăz decât la trasul înainte al căruței războiului.
Așa cum au crezut că Rusia nu va invada Ucraina, în ciuda avertismentelor SUA, Macron și Scholz nu cred că Ucraina este capabilă să-i respingă pe ruși și să elibereze Crimeea și Donbas. Sigur că viitorul acestui război este incert, nimeni nu poate spune cu certitudine cum va evolua conflictul și cât din ce a fost ocupat vor elibera ucrainenii.
Dar este cel puțin ipocrizie să susții public efortul ucrainean și să fii de acord că negocierile de pace și termenii acesteia sunt exclusiv apanajul ucrainenilor, iar în culise să susții contrariul, ba mai mult, să-i și spui lui Zelenski că granzii Europei au obosit și ar dori pace oricum și în orice condiții, ca cele două puteri să pună iar capul pe gazul rusesc și să viseze la bunăstarea pierdută.
Ba, colac peste pupăză, să-i oferi Ucrainei condiții de securitate care să însemne posibilitatea ca ea să se apere la viitoarea invazie, în loc să-i dai acum armamentul de care are nevoie, ba mai mult, să condiționezi această promisiune de trecerea rapidă la negocieri de pace cu Rusia acum, când situația frontului o dezavantajează.
Probabil că la Paris și Berlin oficialii abia așteaptă ca Rusia să ocupe Donețkul și să ceară un armistițiu ca să exulte și să preseze Ucraina să-l accepte.
Cam multă ipocrizie băltește în aceste cancelarii europene, cam multă duplicitate la purtătorul acestor vajnici diplomați de mucava și cam prea mult chef de a nu apăra principiile fondatoare ale UE și ale lumii libere în detrimentul unei bunăstări amorțitoare social și aducătoare de voturi.
