Radu Puchiu, secretar de stat la Guvern, despre prima grijă a funcționarului public: Cum să fac să nu cadă vina pe mine?
Radu Puchiu, director IT la Palatul Victoria și secretar de stat pentru coordonarea politicilor publice și a strategiilor guvernamentale, între 2012-2017, a discutat cu Ionuț Vulpescu despre ”boala” administrațiilor publice, respingerea inovării și ”moartea consilierului”, la presiunea factorului politic.
Interviul integral poate fi vizionat pe platforma youtube, care difuzează podcastul realizat de fostul ministru al Culturii.
Ionuț Vulpescu: Bucureștiul e un oraș trist sau un oraș fericit?
Radu Puchiu: E un oraș cu mare potențial. Eu cred că nu este fericit, dar poate să fie. Există o teamă – o remarc și la București, o remarc și în alte orașe, apropo de fericirea asta, există o teamă de a ieși public ca administrație să spui „eu nu știu să rezolv problema asta”. Foarte simplu, să ieși în fața publicului și să spui. „Nu știu, nu m-am mai întâlnit cu problema asta. Nu m-am mai întâlnit cu criza COVID, dar pe de altă parte, nici nu m-am mai întâlnit cu problema termoficării, ( ca să dau un exemplu), nu știu să o rezolv.” Poți să apelezi la consultanță, la specialiști șamd. Dar specialiștii respectivi se vor uita la ceva ce s-a făcut. Toate administrațiile au această boală. „Spune-mi unde ai mai făcut proiectul acesta.” Acesta e cel mai mare blocaj pentru inovare. În schimb, cele mai multe universități din țară, și cele mai mari de aici – Clujul, Bucureștiul, Iași, centre universitare puternice – dar mai ales Bucureștiul în sine, dețin acces la inovație, la un spirit foarte mare, trebuie doar să le deschizi ușa și să spui: „Nu știu să rezolv, cum s-ar putea rezolva?” Dar nu cum s-a mai rezolvat, ci altcumva, hai să vedem out of the box ce se poate face? Poate vin niște idei mai bune, poate Bucureștiul devine un campion și un inovator în domeniu. Odată deschis acest proces în domeniu, repet, greșind, căci la început or să greșească mulți, capeți încredere, și eu cred mult în traseul acesta și în potențialul acesta al Bucureștiului.
Cum fac să nu cadă vina pe mine, primul gând în orice administrație
I.V.: Ce spui are de a face și cu alte orașe, domenii și teritorii din țara noastră. Administrație, politici publice… de multe ori preferăm să imităm, să împrumutăm, cum spui. Tu zici că nu inovarea, nu partea de creativitate e încurajată, ci de multe ori un soi de mimetism.
R.P.: E un exemplu care omoară tot procesul la nivel de administrație, foarte adânc și foarte des întâlnit. Există această mentalitate, în care șeful, oricare ar fi el, de orice grad ierarhic, spune „Vreau să se rezolve problema aceasta!” Deci spune aparatului de sub el „Veniți cu soluții”. Și am această idee fixă, că dacă ar înlocui această frază cu „Veniți cu opțiuni pentru o decizie”, adică „Aduceți-mi niște variante, eu iau decizia, că eu sunt decident, ca șef, ca primar, ca ministru”, cred că lucrul acesta s-ar rezolva. De ce spun asta? În momentul în care cer soluții,
