Sondajele de opinie ale partidelor, cele pentru uz intern, arată o creștere constantă a AUR, care ar fi ajuns pe locul al doilea și suflă în ceafa PSD, în scădere.
Este o realitate care nu ar trebui să ne surprindă în corelație cu datele care arată că avem cel mai mare procent de cetățeni care nu mai susțin ajutorul acordat Ucrainei de UE și cel mai mare procent de cetățeni care nu mai consideră că apartenența la UE e ceva bun.
Și este posibil ca procentul asociat AUR să fie subdimensionat, având în vedere că în cazul partidelor cu carte de vizită proastă există o reticență în a recunoaște intenția de vot, care dispare la urnă.
Ar fi bine să nu ne amăgim cu mitologia care ne bântuie din traumele trecutului: creația serviciilor, susținută de servicii. Creație, necreație, nu serviciile pun votul în urnă.
Este clar că oferta AUR, antieuropeană, antiamericană, suveranistă, legionaroidă, frustrată, revanșardă se întâlnește cu o cerere care există în electorat.
Și, repet ceea ce am mai afirmat, e riscant să crezi că până în 2024 zona suveranistă se va limita la AUR. Este posibil ca oferta să se diversifice pe paliere de electorat în funcție de credințe, nivel de educație etc.
Cauzele aderenței la acest tip de curent sunt însă aceleași.
Pe de-o parte, cele comune mai multor țări, unde s-a manifestat același fenomen. Bruxelles-ul nu mai are legătură cu cetățenii, mai ales cu cei de la baza piramidei sociale.
Limbajul sec, scrobit, distanța, corectitudinea politică dusă la cote absurde fac ca mesajele centrului UE să nu mai ajungă la destinatari. Pentru că nu vorbesc pe limba lor.
Totodată, avem probabil cea mai slabă formulă de lideri europeni de când a apărut construcția europeană. Lideri care nu inspiră, nu au tracțiune, nu conving și par cumva fericiții locatari ai unui Olimp din care nu văd și nu sunt văzuți.
Apoi, este trauma pandemiei și a restricțiilor sale, unele excesive, care au antagonizat și au creat psihoze. Și din acest punct de vedere România a fost campioana inepțiilor, în frunte cu internarea forțată a asimptomaticilor care nu s-a mai întâmplat niciunde în lumea largă și care a rupt, cu efecte ulterioare dramatice, încrederea între autorități și cetățeni.
Fronda a făcut ca foarte mulți oameni infectați să se ascundă, chiar după ce internarea forțată a fost eliminată, și să ajungă la medic abia când nu se mai putea face nimic pentru ei.
Mortalitatea imensă din octombrie 2021 a fost și consecința faptului că oamenii s-au temut mai tare de măsurile autorităților decât de boala însăși până când a fost prea tărziu.
Dar există și alte cauze strict autohtone, care agravează fenomenul.
Guvernele în general, dar mai ales cel actual, și-au făcut un obicei din a capitaliza nerușinat ca proprii realizări beneficiile apartenenței la UE și de a pune în cârca UE eșecurile.
