PNRR este un program prin care guvernul nostru și-a asumat un număr de reforme prin care să modernizeze statul în schimbul unor sume de bani consistente primite de la UE. Cu alte cuvinte, clasa noastră politică este somată să modernizeze satul contra cost.
Trebuie amintit de la bun început că statul nostru, așa cum este azi, este un stat captiv. Politicienii noștri s-au folosit de tehnici anti-democratice pentru a controla scena politică și a putea dirija fondurile statului către camarila de partid.
Categorii sociale întregi, de la pensionari și bugetari din administrație până la militari și magistrați, au fost manipulați să voteze în favoarea unuia din cele două partide ce fac astăzi ,,marea coaliție” prin smintirea unor legi care îi fac captivi din punct de vedere economic bugetului statului.
Modernizarea înseamnă ca aceste legi, cea a pensiilor, cea a salarizării, cea a avertizorului de integritate și cele ale justiției să fie puse în concordanță cu principiile europene, cu principiile statului de drept. În schimb, UE se angajează să ,,plătească” statul român pentru implementarea acestor legi.
Dar acest lucru nu convine clasei noastre politice. Prin implementarea acestor legi s-ar ajunge în situația ca statul să funcționeze mai bine, mai corect, mai aproape de interesul cetățeanului.
Dar prin implementarea acestor legi partidele ar rămâne fără posibilitatea de a manipula votanții, cum au făcut până în prezent. Partidele ar rămâne fără ,,arme” cu care să manipuleze electoratul și, mai presus de orice, fără privilegii. Mai mult, ,,mufarea” la banul public ar deveni mai periculoasă decât era în perioada LCK.
Banii pe care îi dă UE vor fi folosiți pentru a realiza planuri europene. Iar asta înseamnă ca scurgerea lor în buzunarele camarilei de partid devine un sport prea periculos ca să merite efortul. Știm foarte bine că primarii nici nu mișcă un deget pentru a face proiecte europene pentru că lor nu le pică nimic, iar firmele de casă trebuie să muncească cinstit pentru acești bani, ceea ce nu prea le stă în caracter.
Ca atare, suntem în situația ciudată în care clasa politică trebuie, pentru a da națiunii banii europeni, să se lipsească de bună voie de privilegii și să renunțe la metodele prin care puteau manipula anumite categorii sociale.
Cum să facă asta? Legea avertizorilor de integritate este un exemplu prin care parlamentul a încercat să ascundă într-o lege ce se vrea europeană prevederi iliberale, antidemocratice. Pletora politică nu poate spune PNRR ,,nu” pe față, dar crede că umblând la anumite prevederi poate eluda cerințele UE.
Legea pensiilor este un alt exemplu de manual. Lucruri simple și clare precum aplicarea principiului contributivității s-a împiedicat ba de Budăi, ba de Ciucă, ba de CCR. Forma propusă de Banca Mondială are avantajul că pune ordine în haosul întreținut ani în șir de PSD, dar nici Ministerul Muncii și nici liderii coaliției nu se înghesuie să o susțină, să o aplice.
Această situație stranie în care lupii sunt puși să facă legea la stână pare să nu dea de ales aleșilor noștri: dacă nu produc în conformitate cu principiile și normele UE,
