Adrian Stoichină, director operaţional Prima Development Group: Clădirile nu se antrenează la cutremur
Probabil cel mai vehiculat subiect al acestor zile este legat de rezistenţa blocurilor vechi şi a celor noi la cutremur. Nu ai cum să nu te întrebi ce s-ar întâmpla cu locuinţa ta în cazul unui cutremur de o magnitudine foarte mare. Iar una dintre întrebările pe care le aud cel mai des este „La câte grade pe scara Richter e proiectată clădirea sa reziste?”. Din punct de vedere tehnic însă, întrebarea nu este corectă, deoarece scara Richter măsoară magnitudinea cutremurului, adică energia eliberată de cutremur în locul în care cutremurul are loc. Magnitudinea este independentă de locaţia măsurării, este o caracteristică a cutremurului. Clădirile nu sunt însă proiectate să reziste la o anumită magnitudine a cutremurului, iar abordarea proiectării este una mult mai complexă. Clădirile sunt proiectate să reziste la forţele pe care un cutremur le poate crea în locul unde este situată clădirea, adică la modul în care se resimte cutremurul în acea zonă. Pentru că un cutremur produs în Vrancea nu se va resimţi la fel în Braşov, Bucureşti şi Constanţa, iar aici intervin şi alţi factori precum tipul de cutremur – de suprafaţă sau de adâncime sau distanţa faţă de locul în care are loc cutremurul.
Spre exemplu, clădirile din Bucureşti sunt proiectate să reziste la cutremurele care pot avea loc în Vrancea, iar normativele de proiectare seismică de astăzi presupun diferite tipuri de exigenţe, de moduri în care trebuie să se comporte clădirile, pentru două categorii de cutremure: cutremurele cu interval mediu de recurenţă de 50 de ani (care nu înseamnă că apar la fiecare 50 de ani, desigur, ci că apar în medie de 10 ori într-un interval de 500 de ani) – un astfel de cutremur este cel din Vrancea din 1977 – şi cutremure cu interval mediu de recurenţă de 225 de ani (care în medie apar de aproximativ 4 ori în 1.000 de ani).
Într-o variantă foarte simplistă de explicare a modului în care se face proiectarea clădirilor, cutremurele se echivalează cu forţe ce acţionează asupra clădirii din lateral, forţe care, în general – de asemenea simplist explicat – sunt egale cu un anumit procent din greutatea respectivelor clădiri. Motivul este acela că forţele seismice sunt inerţiale; asta înseamnă că pământul se mişcă, iar clădirile au tendinţa de a sta pe loc, de aceea forţele sunt cu atât mai mari cu cât clădirile sunt mai grele.
Astfel, primul aspect la care ne uităm ca să vedem cum au evoluat cerinţele de rezistenţă la cutremur este chiar acesta al forţelor luate în calcul, ca procent din greutatea clădirii. Anii de mai jos sunt anii în care au apărut sau s-au schimbat normativele de proiectare:
- În anul 1941 – 5% din greutatea clădirii
- În anul 1963 – 4,6% din greutatea clădirii
- În anul 1970 – 3,4% din greutatea clădirii
- În anul 1978 – 6,8% din greutatea clădirii
- În anul 1992 – 8,5% din greutatea clădirii
- În anul 2004 – 8,3%-8,9% din greutatea clădirii
- În anul 2013 – 11-12% din greutatea clădirii
Forţele seismice la care sunt proiectate clădirile de astăzi sunt de aproape 3 ori mai mari faţă de cele la care se proiectau clădirile de dinainte de 1978,
