În distopia care devine România, am ajuns ca PSD, măcelarul Legii Educației din 2011, să apere în mod rațional și argumentat învățământul preuniversitar de ideile președintelui Iohannis, puse în practică întocmai de dna ministru Deca. Am ajuns ca la PSD să fie speranța ca măcar o parte dintre aberații să nu se întâmple.
În secretomania absolut inexplicabilă democratic și rațional, Legile Educației sunt încă sub cheie, deși normal ar fi că ele să fie discutate de societate, pentru că o impactează în cel mai înalt grav, chiar și pe cei fără copii. Pe surse le cunoaștem conținutul, pe surse știm și care sunt obiecțiile PSD.
Singura zonă discutabilă ține de opoziția PSD la majorarea salariilor profesorilor. Da, nu e bine să mai faci o excepție, o altă categorie de speciali, acum ar veni, dar dacă nu vei avea argumente să atragi în sistem tineri bine pregătiți, nu ai nicio șansă să schimbi ceva.
PSD se opune creării de noi instituții în teritoriu, numai bune de tocat bani și asigurat sinecuri. Greu de explicat din partea unui partid clientelar cum e PSD, dar corect principial. Sunt tentată să cred că e prima obiecție la care vor renunța.
Cel mai important este că PSD se opune acelei aberații de sistem de admitere în liceu cu patru materii, patru rânduri de meditații și patru examene în total, adică mai mult decât admiterea la facultate, gândit de dna Deca.
Da, PSD are dreptate că el adâncește inechitățile sociale, pentru că devine în primul rând o întrecere între banii părinților și accesul la meditații. Ce mai spune PSD, (chiar) se întoarce total lumea cu fundul în sus, este că sistemul încurajează corupția.
Nici până astăzi dna Deca nu a reușit să dea răspunsul la o întrebare simplă: ce nu mergea în actualul sistem de admitere în liceu?
Este pe bază de examen? Da, standardizat, cu subiecte naționale, cu corectare încrucișată în alt județ decât cel în care învață elevul, cu repartizare computerizată în ordinea mediilor și în funcție de opțiunile formulate de copil.
Nu a existat nici măcar un scandal privind corectitudinea acestei repartizări.
Ea permitea oricărui copil să țintească oricât de sus, fiind sigur că va intra la prima opțiune care mai are locuri libere cu nota sa.
De ce trebuie schimbat sistemul, dna Deca? Singurul răspuns a fost: ”Nu facem altceva decât să reușim să testăm potrivirea mai bună a candidaților cu profilul pe care ei și-l doresc”.
Adică, vrea să spună dna Deca probabil, că doar nu avem de ce să așteptăm de la un ministru al Educației să nu-i sară așchii din gură, că dacă vrei la „Lazăr” la real, pui la opțiuni și Filo tot la „Lazăr”, ca oricum să intri pe poarta aceea, deși nu ai nicio treabă cu Filo.
Sau copilul se duce la informatică, deși nu are treabă cu computerul, că e de viitor.
