- A avut o mare încredere în puterea sa de lider, experiența de spion și capacitatea de a coordona întreaga invazie.
- Ratarea invaziei de către Putin are legătură cu slăbiciunea pe care o manifestă sistemele politice închise, dictatoriale.
- Mugurii eșecului „operațiunii speciale” au apărut pentru prima dată public la ședința Consiliului de Securitate a Rusiei, care a avut loc cu trei zile înainte de invazie.
Vladimir Putin s-a menținut la putere prin cinism, controlul serviciilor secrete și ale armatei, creșterea nivelului de trai al rușilor, folosind vânzarea de combustibili și materii prime, dar și prin restabilirea „mândriei naționale” că Rusia reprezintă încă o mare putere după prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991.
Pentru Putin, cucerirea Ucrainei urma să fie o formalitate. A pregătit invazia în cele mai mici amănunte, printr-un atac „de pe cer, apă și pământ”, cum susțin experții militari.
A avut o mare încredere în puterea sa de lider, experiența de spion și capacitatea de a coordona întreaga invazie.
S-a crezut un gigantic dirijor. Și-a disprețuit adversarul pe care-l considera inferior atât ca dotări militare cât și ca motivație de a lupta.
Nimeni nu a reușit să explice care au fost resorturile pentru o astfel de atitudine.
S-a spus în urmă cu un an, că datele venite de la Serviciul de Informații Externe au fost eronate. S-a afirmat că ucrainenii au luptat mai eroic decât se aștepta întreaga lume, inclusiv Putin.
Ambele explicații sunt adevărate, dar un comandant care vrea să cucerească o țară nu se poate baza doar pe rapoarte superficiale fără a cunoaște în profunzime a adversarului.
În fapt, ratarea invaziei de către Putin are legătură cu slăbiciunea pe care o manifestă sistemele politice închise, dictatoriale.
Când un singur om are autoritatea supremă, nu mai permite critici, opinii diferite, nu mai acceptă eșecul, atunci, chiar dacă se respectă întreaga teorie, când se ajunge la practică se alege praful.
Mugurii eșecului „operațiunii speciale” au apărut pentru prima dată public la ședința Consiliului de Securitate a Rusiei, care a avut loc cu trei zile înainte de invazie, la care Putin a cerut fiecărui membru să-și spună opinia despre necesitatea „rezolvării problemei ucrainene”.
Așezați pe scaune, în semicerc, în fața președintelui, reprezentanții consiliului nu au avut curajul să spună nimic altceva decât să aprobe ideile conducătorului.
Atunci, o lume întreagă a văzut ermetismul și limitele funcționării sistemului politic din Rusia.
O democrație pierde războaie, iar mulți oameni privesc viața de zi cu zi ca un șir nesfârșit eșecuri ale celor care conduc, dar cu toate acestea, libertatea face ca sistemul să se auto-perfecționeze, membrii comunității învață din eșecuri, iar libera inițiativă aduce prosperitatea.
Într-o dictatură, chiar și o victorie se transformă într-o catastrofă pentru că în lipsa libertății individuale, în afara elitei conducătoare, nimeni nu se poate bucura de ea.
Vladimir Putin a ajuns în punctul în care,
