Cum se raportează antreprenorii români la afacerile pe care le-au creat: „Eu te-am făcut, eu te omor!”
Când a venit criza din 2008, economia, băncile şi companiile româneşti nu au fost pregătite. Multe firme, multe businessuri, multe branduri, mulţi antreprenori, investitori, oameni de afaceri, patroni români care erau pe val în perioada de expansiune economică din 2000-2008 au fost măturaţi peste noapte de criză.
Au realizat prea târziu ce înseamnă criza, au negat-o până în ultima clipă, au trăit cu speranţa că vine cineva să-i salveze, în frunte cu statul (statul de-abia s-a salvat pe el şi sistemul bancar cu 20 de miliarde de euro), nu au ştiut ce să facă atunci când încasările s-au prăbuşit peste noapte etc. Acum, teoretic, suntem într-o altă criză, care afectează companiile româneşti mici şi mijlocii.
Să spunem că firmele mari au scăpat. Au învăţat ceva antreprenorii români din criza anterioară? Nu cred, răspunde Speranţa Munteanu, unul dintre cei mai cunoscuţi consultanţi în restructurare de pe piaţă, care, de aproape trei decenii, tot restructurează companii şi bănci. Nu au învăţat nici cei care au trecut prin criza anterioară şi nici cei care se confruntă acum cu prima lor criză.
Dacă băncile au învăţat câte ceva din criza anterioară, devenind mult mai prudente, spre revolta antreprenorilor români, companiile româneşti nu au învăţat mare lucru, făcând aceleaşi greşeli.
În continuare acţionarul face tot şi face dificilă ieşirea de pe traseul anterior pentru că trebuie să-şi contrazică deciziile anterioare, gândirea anterioară, ceea ce este practic imposibil, a menţionat Speranţa Munteanu la ZF Live.
Aşa că în continuare principiul după care se ghidează antreprenorul român este „Eu te-am făcut, eu te omor!”.
Este afacerea lui, sunt banii lui, sunt deciziile lui şi este foarte greu să accepte o altă părere de la cineva care vede totul rece şi cinic. Speranţa Munteanu spune că 95% dintre firmele antreprenoriale eşuează să treacă mai departe pentru că nu se corporatizează la timp, ceea ce face foarte grea luarea unor decizii dificile.
La fiecare 10 ani vine câte o criză, acesta este ciclul, iar lumea descoperă la fiecare 10 ani, cu stupoare, că a venit încă o criză şi nu este pregătită pentru ea. Dar problema companiilor româneşti este că nu reuşesc să facă nimic fără antreprenorul care le-a fondat, creat şi dezvoltat, spune un alt specialist în restructurare.
Dacă băncile au pierdut mulţi bani în criza anterioară prin celebrele write-off-uri, adică ştergerea datoriilor, în criza de acum furnizorii sunt cei loviţi. Creditul furnizor, respectiv mărfurile vândute cu plata ulterioară, sunt de trei ori mai mari decât creditele bancare pe termen scurt.
Antreprenorii care au nevoie de bani în această criză nu prea găsesc linii de finanţare la bănci, aşa că băncile sunt din nou inamicul public numărul unu. Să ne luăm băncile în apoi de la austrieci, spun antreprenorii români, ca să ne dea cineva credite.
Nu va fi ca în criza anterioară, dar tot vor fi companii româneşti, cu businessurile şi brandurile aferente, care sunt lovite de această criză.
