Reticența germană și falsele sale dubii privind livrarea de tancuri Ucrainei
Reticența Germaniei de a trimite tancuri Leopard Ucrainei are cauze și motive politice, unele reale, altele false. Un motiv fals ar fi legat de faptul că trimiterea de tancuri Ucrainei ar duce la escaladarea războiului.
Acum fiind iarnă, linia frontului se află într-un oarecare echilibru: ucrainenii nu pot porni o contraofensivă, iar rușii fac pași mărunți în Donețk.
Ucraina a cerut armament greu pentru ca la primăvară să fie înarmată pentru o ofensivă pe care o dorește majoră. Asta înseamnă escaladare a conflictului? Dimpotrivă, acesta este cursul normal al războiului, cel al împingerii trupelor ruse în granițele lor naturale. Acesta este drumul necesar pentru a asigura Europa că Rusia nu o va ataca niciodată.
Pe de altă parte, nu cred că în conducerea guvernului german mai sunt creduli care mușcă nada amenințării nucleare aruncată pe piață de Kremlin.
Așa-zisa reținere a Germaniei de a vedea tancuri pe câmpiile Ucrainei, motivată de ,,rănile morale” cauzate de Al Doilea Război Mondial, nu are nimic de-a face cu realitatea de azi, este o falsă recurgere la istorie. Atunci Germania era un stat nazist care a atacat un stat comunist, URSS. Acum Germania este o democrație care trebuie să apere Ucraina de agresiunea imperialistă rusă.
Atunci, în Al Doilea Război Mondial, armata germană a fost înfrântă în luptele de tancuri purtate pe câmpiile Ucrainei. Acum Germania nu este pe front, stă la galerie și se întreabă fricos cum s-ar comporta rușii dacă diviziile de Leopard 2 i-ar trimite înapoi în patria mumă. Acum Germania nu mai ucide evrei la Kiev, are doar misiunea de a trimite armament ca rușii să nu mai ucidă ucraineni.
Situația de acum nu se aseamănă cu cea de atunci. Germania a trecut prin focul purificator al lepădării de nazism, așa cum niciun stat nu a făcut-o și merită să fie lăudată pentru acest proces de vindecare politică și socială. Atunci Germania era de partea răului istoric, acum este de partea binelui.
Motivul real al reticenței germane este că deceniile de prietenie comercială cu Rusia au creat un soi de tabu social legat de relațiile cu aceasta. Atât de mult au bătut toba politicienii ca să motiveze cumva comerțul cu gaz care făcea dependentă Germania de Rusia că societatea a ajuns să creadă că binele și stabilitatea sa economică depind de o atitudine pașnică și binevoitoare a Kremlinului.
Pe scurt, nemții cred că războiul le-a stricat bunăstarea economică și ar fi dispuși la o pace imediată numai pentru a redobândi ce Putin le-a furat, traiul călduț.
E greu să spui acum alegătorului german că livrarea de tancuri este singura șansă la stabilitate politică în Europa, iar înfrângerea Rusiei este singura cale prin care se poate încerca recuperarea bunăstării pierdute.
De aceea, Germania a jucat jocul reticenței și a așteaptat ca primul pas al înarmării Ucrainei să fie făcut de americani.
Dacă americanii trimit primii tancuri în Ucraina, Germania are la purtător scuza faptului că a fost cumva obligată,