Adrian Vasilescu, BNR: Stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară şi rolul lor în societate
De primii doi ani ai actualului deceniu ne-am despărţit doar calendaristic, pentru că în fapt rămânem legaţi de ei prin problemele nerezolvate ce privesc deficitele, cu deosebire cel bugetar şi cel de cont curent. Şi prin decalajele ce ne mai despart de ţările dezvoltate, în primul rând în planul competitivităţii, deşi au fost marcate multe recuperări în acest domeniu.
În lumea largă, consumatorii „au obosit“, dovadă cererea slabă, iar această realitate întreţine teama că recesiunile pe care multe centre de analiză le tot prezic în cele din urmă chiar se vor produce. Gaz peste foc a mai turnat şi Larry Summers, profesor la Harvard, fost secretar al Trezoreriei SUA, care a tot amintit că în istorie au fost foarte puţine cazuri de inflaţii calmate fără preţul unor recesiuni.
Acesta este contextul, intern şi extern, în care la BNR, într-o conferinţă de presă, a fost prezentat şi dezbătut cel de-al treilea Raport asupra stabilităţii financiare din anul 2022. Un document între multe altele, pentru că producţia de analize economice şi financiare în acest început de an este bogată. A apărut deja un comunicat în care au fost explicate pentru public şi pentru întreaga societate deciziile de politică monetară din 10 ianuarie, plus minuta dezbaterilor din CA al BNR, urmând ca în februarie să fie analizat public şi cel de-al patrulea Raport asupra inflaţiei din 2022. Desigur, importanţa acestor analize – apărute în timp ce România, ca şi multe alte ţări ale lumii, se confruntă cu riscuri şi vulnerabilităţi ale ritmului de creştere şi ale perspectivelor economiei pe termen mediu, cu îmbătrânirea populaţiei şi cu ravagiile inflaţiei globale – depăşeşte cu mult rolul lor de explicare a politicii monetare a BNR. Acestui rol, extrem de important, i se adaugă un altul, acela de contributor la educaţia financiară. Criza pe care o îndurăm acum va trece, aşa cum au trecut si alte crize, dar societatea va trebui să se ferească de a adăuga alţi ani pierduţi în angajarea unor programe de pregătire a populaţiei, a firmelor din economie şi a autorităţilor pentru o economie sănătoasă. Deocamdată, pentru multe segmente ale populaţiei, astea sunt utopii! În comunism, ne-am obişnuit să sfidăm cu nonşalanţă legităţile obiective. Deseori procedăm la fel şi acum. Fără să luăm seamă că legile astea, dacă sunt sfidate, se răzbună.
Am văzut câteva rapoarte ale Comisiei Europene privind cultura economică în UE. Au făcut rapoarte în acest sens si alte foruri internaţionale. A făcut un raport şi Institutul de Economie Mondială din România, care a realizat o analiză de anvergură. Noi suntem a şasea populaţie între cele 27 de ţări-membre, dar ne plasăm pe ultimele locuri în planul educaţiei financiare. Pe harta Europei, unde apar locuri de frunte în educaţia financiară, în dezvoltarea culturii economice, apar şi locuri de frunte în topul bunăstării. Şi în cel al dezvoltării durabile. Avem, deci, multe de recuperat şi multe de învăţat. Fără să avansăm pe această cale nu vom avea bunăstarea pe care o merităm dar… nu o avem.
