Nu cred că merită să pleci în America, să lucrezi pentru 3.000 de dolari pe lună. Chiar dacă mai iei 1.000 de dolari din bacşiş, tot nu merită. În Bucureşti, chiar dacă câştigi mai puţin, poţi să obţii mai multe lucruri cu banii care îţi rămân, plus că ai familia şi prietenii aproape
O discuţie cu un chelner din Bucureşti: Uite, la americani a crescut salariul mediu la chelneri.
Tocmai citeam în The Walll Street Journal, principalul ziar de business de la americani, în numărul din 27 decembrie, că salariul mediu al chelnerilor din restaurante (sit-down restaurant) a crescut la 18,7 dolari/oră, faţă de 5,4 dolari/oră înainte de pandemie. Adică o creştere de 21%. Pentru cei care lucrează în fast-food-uri creşterea a fost de 24%, ajungându-se acum la 15,17 dolari/oră.
În America, în sectorul de restaurante şi fast-food lucrează 11,9 milioane de oameni, această industrie fiind printre cele mai reprezentative pentru pulsul economiei.
Înainte de pandemie lucrau 12,1 milioane de oameni, iar în martie 2020, când s-a închis economia, au rămas doar 6 milioane de oameni în acest sector. Pe măsură ce restricţiile se ridicau iar restaurantele reveneau la viaţă, numărul celor care lucrau în acest sector a crescut, dar încă nu a atins nivelul de dinainte, cu toate că economia americană şi-a revenit integral. Problema în America (dar şi la noi) este că atunci când au fost daţi afară în timpul pandemiei, mulţi s-au dus către alte sectoare, unde era de lucru, renunţând la joburile din restaurante, acolo unde o bună parte din câştig vine din bacşiş, veniturile fiind, în acest mod, extrem de volatile.
Pentru a readuce din nou oamenii să lucreze în restaurante, patronii au fost nevoiţi să majoreze salariile mult mai mult decât ar fi vrut, cel puţin aşa susţine articolul din Wall Street Journal. Este greu la americani să acomodezi o creştere salarială de peste 20% în doi ani.
Citind articolul din Wall Street Journal, am început să discut cu chelnerul de la Bucureşti pe tema câştigurilor din America: am pus imediat pe hârtie cam cât se câştigă acolo, ca să facem o comparaţie cu câştigul lui din Bucureşti.
La 240 de ore pe lună – o zi da, de la 08.00-24.00, o zi stat acasă – rezultă un câştig de 5.000 de dolari brut. Dacă punem taxele, impozitele, rezultă 3.000 de dolari net. De aici începem să scădem o chirie de 700 de dolari (asta dacă stai la o oră şi ceva de job), 600 de dolari asigurările sociale, 500 de dolari transportul, 900 de dolari mâncarea (30 de dolari pe zi), dacă mai pui nişte haine şi nişte cheltuieli neprevăzute, rezultă că ai cheltuit 3.000 de dolari pe lună. Şi asta doar muncind. Lucrând în restaurant mulţi trăiesc din bacşiş, deci să punem 1.000 de dolari pe lună bani curaţi. De fapt acesta este şi câştigul pe care un mexican îl trimite acasă pe lună.
Să vedem cât se câştigă în Bucureşti, cazul chelnerului meu fiind, să zicem, particular: 2.000 de lei net pe cartea de muncă, adică salariul minim, plus 5.000-6.000 de lei pe lună din bacşişuri, bani curaţi. După părerea lui, impozitul pe bacşiş introdus acum de guvernul Ciucă este o foarte mare prostie. La capitolul cheltuieli trecem 1.500 de lei o rată la bancă,
