Chiar dacă amintesc din când în când că se apropie prezidențialele, partidele de top nu dau semne că le-ar preocupa prea mult problema.
În opinia mea, nu este vorba de faptul că nu le-ar preocupa, ci de lipsa unui lider marcant, cunoscut și apreciat de români, bun mediator, un vizionar de marcă, bun cunoscător al nevoilor țării și reprezentativ la orice întâlniri cu omologii săi europeni.
Un poliglot cultivat și charismatic, doct și charismatic. Vedeți un asemenea om la liberali? Îl vedeți la social-democrați? Credeți că există în altă parte?
S-a vehiculat multă vreme ideea că liderul partidului ar trebui să fie totodată și candidatul la prezidențiale.
Dar îl vedeți pe generalul Ciucă în această postură? Istoria cunoaște numeroase cazuri când personalități de marcă din fruntea armatelor au strălucit ca lideri merituoși în lumea civilă. L-aș aminti pe generalul de Gaulle, fost președinte al Franței. Sau pe generalul Eisenhower, fost președinte al SUA. Sau, dacă vreți, prim miniștri ai României: mareșalul Alexandru Averescu (1926-1927) și controversatul mareșal Ion Antonescu (1940-1944).
Nici pe departe, liberalii de azi nu se pot lăuda că ar avea în rândurile lor personalități cu faima celor de altădată.
În plus, mulți dintre actualii lideri de diverse ranguri lasă impresia că nu i-ar tenta Cotrocenii. De exemplu, Bolojan de la Oradea a declarat ferm că-l atrage mai mult județul Bihor decât Bucureștiul, iar simpaticul europarlamentar Rareș Bogdan cred că este mai interesat de alte mandate la Bruxelles, plătite în euro, decât de un mandat, maximum două la București, plătit în lei.
Pe scurt, dacă mâine s-ar demara campania electorală oficială, liberalii nu l-ar putea prezenta cu mândrie pe cel mai bun dintre cei mai buni.
Dar nici social-democrații nu se pot lăuda cu vreun lider de mare anvergură. Cea mai bună dovadă este declarația de marți a lui Marcel Ciolacu, care afirma: „Eu doresc să modific statutul astfel încât şi altă personalitate, care nu este neapărat în partid, să poată candida”.
Îl înțeleg pe domnul Ciolacu. După chixurile cu Năstase, Ponta sau Dăncilă, partidul nu-și poate permite încă un eșec.
Ca urmare, iată ce mai declara liderul partidului, în aceeași zi: „…PSD nu va veni neapărat cu un om politic, va veni în schimb cu un intelectual”.
Până la un anumit punct, e corect. Oamenii politici au dinamitat partidul: Ponta, Dragnea, Dăncilă, ca să nu mai vorbesc de cei aflați pe rolul justiției, cei condamnați déjà, cei întemnițați și cei eliberați apoi printr-o lege specială.
Reabilitat în parte, poate și prin efortul actualului său președinte, partidul nu-și poate permite încă o experiență riscantă, după eșecul răsunător de la ultimul scrutin, când i-a opus candidatului de atunci Klaus Iohannis o doamnă cu valențe de caricatură intelectuală.
Dacă experiența n-ar fi riscantă, cu siguranță însuși liderul formațiunii s-ar înrola în lupta Cotrocenilor, ceea ce chiar figurează în agenda domniei sale,
