- Promisiunea Berlinului că va livra tancuri armatelor de la Kiev s-a transformat în glumă în urma anunțului că vor fi gata de luptă abia în 2024.
- Opinia publică din Germania a reacționat mai rapid și a pus presiune pe guvern pentru a sprijini consistent Ucraina, dar reacțiile oficiale au fost lente și, de multe ori, ineficiente.
- Statele europene au preferat să reducă cheltuielile militare în schimbul dezvoltării economice la un nivel care i-a permis lui Putin să declanșeze un război.
- Legăturile de afaceri dintre Germania și Rusia au fost atât de strânse până la începutul invaziei, încât acum descâlcirea lor e dificilă.
- Berlinul, o țintă pentru spionii ruși. La sfârșitul lunii decembrie, un ofițer de informații german a fost arestat și acuzat de trădare pentru că a vândut documente secrete Moscovei.
Nu a existat țară occidentală mai surprinsă de invazia lui Putin ca Germania. Probabil, uimirea a fost parte a moștenirii doamnei Merkel. Guvernul de la Berlin n-a crezut niciodată că președintele rus va risca bunăstarea și liniștea poporului său pentru a alerga după himere.
Cel puțin așa gândeau liderii germani care au fost nepregătiți pentru tot ce înseamnă amenințarea lui Putin asupra Europei.
De la începutul războiului, nu a fost țară care să se bâlbâie mai des ca Germania atunci când a venit vorba de fonduri pentru susținere, dar și când a fost vorba de transferul de arme și echipament Ucrainei.
Opinia publică din această țară a reacționat mai rapid și a pus presiune pe guvernul german pentru a sprijini consistent Kievul, dar reacțiile oficiale au fost lente și, de multe ori, ineficiente.
În realitate, Germania nu s-a pregătit și nu era pregătită pentru cataclismul provocat de Putin în Europa.
Deși cancelarul Olaf Scholz a realizat pericolul declanșat de invazie, cerând reformarea sistemului de apărare, schimbările s-au lăsat așteptate.
Un ministru depășit
Christine Lambrecht, în vârstă de 57 de ani, a venit la conducerea Ministerului Apărării din Germania cu două luni înainte ca Putin să invadeze Ucraina.
Dacă n-ar fi fost război, jobul doamnei Lambrecht ar fi fost cel mai plictisitor din lume. Nu se aștepta nimeni ca Germania, înainte de 24 februarie, să joace vreun rol militar în lume, nici măcar nemții.
Dar barbaria și violența atacului rusesc au provocat panică în Europa, iar forța economică a Berlinului a devenit importantă pentru sprijinirea efortului de război al Ucrainei.
Și, astfel, Christine Lambrecht a devenit un personaj politic depășit de rapiditatea cu care se desfășurau evenimentele, nereușind să câștige încrederea comandanților militari și să modernizeze armata, aducând exasperarea printre cetățenii germani.
„Lambrecht, care nu avea nimic de-a face cu politica de apărare, nu s-a simțit ca acasă în Ministerul Apărării. Nu a reușit să dobândească competența și recunoașterea internațională care sunt esențiale pentru ca Germania să fie un garant al securității europene,
