Cât de inevitabil este un „război fierbinte” între Rusia și NATO – Presa de la Kremlin amenință cu un val uriaș care va transforma insulele britanice într-un pustiu radioactiv
În ultima vreme, presa de la Kremlin vorbește tot mai insistent despre inevitabilitatea unei confruntări directe între Federația Rusă și NATO, iar evenimentele par să confirme faptul că presa nu glumește și chiar că este autorizată de la Kremlin să facă asemenea afirmații periculoase.
Altfel nu s-ar explica, de exemplu, informația, apărută luni, despre manevrele militare comune ale forțelor aeriene rusești și celor belaruse, începute chiar în acea zi. Dar nu s-ar explica nici zelul și uriașele mijloace militare și umane puse la bătaie pentru cucerirea orășelului Soledar.
Acest din urmă obiectiv este departe de a avea o importanță strategică majoră, dar impactul public al evenimentului, speculat déjà în mass-media rusă, ca o primă „victorie” majoră, îi poate fi de folos liderului suprem, după lanțul de înfrângeri, suferite în ultimele luni de armata rusă.
Pe urma unor evenimente precum Belarus aliniat cu arma la picior și Soledar cucerit după lupte grele, liderii ruși își pregătesc pașii următori. Un editorial al ziarului Pravda titrează în ediția de luni: „Rușii trebuie să se pregătească pentru un război fierbinte cu NATO”.
Chiar de la început, articolul face o afirmație ciudată, arătând că „SUA și NATO desfășoară un război proxy pe teritoriul fostei Ucraine”.
Afirmația este mai mult decât hazardată, îmi permit să spun insolentă.
Ucraina este un stat independent, membru al ONU încă de la înființarea acesteia, la 24 octombrie 1945 și este recunoscută de toate statele lumii civilizate, inclusiv fosta URSS, inclusiv actuala Rusie.
Cu ce drept își poate permite cineva să vorbească în anul 2023 despre „fosta Ucraina”?
Ucraina nu numai că nu este „fostă”, dar s-a dovedit a fi o redutabilă forță militară, capabilă să înfrunte cea mai întinsă țară de pe planetă.
Articolul continuă profețind că respectivul război proxy va evolua inevitabil spre o ciocnire militară directă între Rusia și Vest, evoluție pentru care îi sfătuiește pe toți rușii să fie pregătiți (probabil moralmente, întrucât altfel nu ar avea cum).
Iar dacă înfruntarea este inevitabilă, atunci autorul se consideră îndreptățit să atragă atenția cititorilor asupra a trei aspecte:
Primul aspect este acela că ar fi de preferat ca lupta să aibă loc tot pe teritoriul „fostei Ucraine”, după un contraatac al Rusiei, în cazul când Polonia ar ataca vestul Ucrainei – pardon, al „fostei” Ucraine.
Dar Rusia ar putea fi nevoită să contraatace – zice ziarul – și în cazul când ar ținti spre ea armele americane și germane, inclusiv rachete teleghidate, tancuri, avioane. Autorul susține că tocmai pentru a face față acestor amenințări, Rusia a făcut o importantă mutare, numindu-l la comanda forțelor armate ruse din războiul cu Ucraina pe generulul Gherasimov.
Este vorba despre acel Gherasimov care l-a înlocuit pe generalul Makarov, făcut responsabil pentru toate eșecurile suferite până acum de Rusia pe front.
Fără să explice de ce ar fi de preferat ca războiul să se poarte pe teritoriul ucrainean,
