Sorin Pâslaru, ZF: Când începi anul făcând datorii în dolari pe 30 de ani cu aproape 8% dobândă ca să ţii statul în funcţiune, direcţia nu pare prea bună. O ajustare va veni. Când pui banii jos, atunci iese adevărul. Atunci se vede ce credibilitate ai
Prea uşor a trecut vestea că România s-a împrumutat la începutul acestui an cu 4 miliarde de dolari pe 1 an, pe 10 si 30 de ani, cu dobânzi de peste 6% la un 1 an şi peste 7% pe an la scadenţele de 10 şi 30 de ani.
Ba chiar pe 30 de ani cu o dobândă record probabil în istorie, de 7,7%. Dobânzile sunt mai mari decât cele la care s-a împrumutat Ungaria (circa 7,1% la 30 de ani la dolar) şi cu mult mai mari decât s-a împrumutat Croaţia (4% la dolar la 30 de ani).
În 27 ianuarie 2022, România se împrumutase la dolar la 5 ani şi 10 ani cu o dobândă de 3,1% şi respectiv 3,7%.
Iar pe 25 mai 2022, după ce a izbucnit războiul din Ucraina, dobânzile la dolar s-au dus la 5,3% la 5 ani şi la 6% la 12 ani.
Deci în doar un an, dobânda la dolar la 10 ani aproape că s-a dublat. În ianuarie 2022 dobânda la dolar la 10 ani era 3,7% pentru România, în ianuarie 2023 dobânda la dolar la 10 ani a ajuns la 7,2%.
Hopa. Păi e cam complicată situaţia, înseamnă. Vestul se uită cam cu circumspecţie încoace. Suntem aliaţi, dar când vine vorba de bani, banii costă. Şi costă, nu glumă, aproape 8% pe an. Mai mult decât au românii dobânzi la credite în lei la apartamente.
Aceste dobânzi vor apăsa costurile cu datoria publică ale guvernului pe zeci de ani. Când pui banii jos, atunci iese adevărul. Atunci se vede ce credibilitate ai.
Este adevărat că inflaţia nu se domoleşte şi că ţările periferice duc greul de fiecare dată când dobânzile cresc la nivel internaţional, dar istoric orice dobândă care trece de 7% la dolar este dobândă pentru bonduri junk, adică acelea asociate celui mai mare risc.
România a trecut prin experienţa defaulturilor la nivelul datoriei externe şi când apar astfel de dobânzi la titluri emise pe zeci de ani atunci toţi finanţatorii internaţionali ridică din sprâncene.
Dar nu numai nivelul dobânzilor pe care a fost dispusă să le plătească România pe o perioadă atât de lungă a fost surprinzător, ci şi anunţul Ministerului de Finanţe privind necesarul brut de refinanţare aferent anului 2023.
Acest termen înseamnă cât are nevoie să se împrumute statul atât pentru a achita datoriile care vin la scadenţă, roll over, cât şi nevoia de finanţare nouă, pentru deficitul bugetar estimat pentru 2023 la 4,4% din PIB. Este ciudat că volumul brut necesar de refinanţare de pe piaţa internă şi externă a fost anunţat la începutul acestui an de 160 de miliarde de lei, cu 24 mld. lei mai mult decât se estima că va fi necesar în mai 2022.
În documentul „Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2022-2024”, publicat de Ministerul de Finanţe la secţiunea „Datorie Publică” de pe site în mai 2022,
