Cred că vizita la Viena a președintelui bulgar Rumen Radev, la invitația cancelarului austriac Karl Nehammer, a făcut în țara noastră mai multe valuri decât ar fi meritat.
Evenimentul este unul strict privat și nu mi se pare deloc ieșit din comun. Ce poate fi mai banal decât să inviți pe cineva la un spectacol de prim rang, unul la care tânjesc milioane de amatori să apuce un bilet și nu reușesc decât puțini?
Cu toate acestea, unor comentatori le scapă faptul că domnul Radev a fost invitat la un concert, unul de mare notorietate, nu la tratative sau convorbiri pe teme politice sau altfel de aranjamente. În opinia lor, concertul este un pretext.
Îmi vine să bănuiesc următorul scenariu: atât gazda, cât și invitatul sunt iubitori de muzică simfonică, poate pasionați în mod special de valsurile vieneze, de Johann Strauss, de operetă, de Musikvereinsaale – o sală renumită pentru acustica ei deosebită. Dacă i-ar fi pasionat fotbalul, poate că întâlnirea s-ar fi produs la un meci, mai spre primăvară.
În plus, nu-mi vine să cred că invitația a apărut din senin. Mi se pare mai credibilă ideea că președintele bulgar și cancelarul au mai avut ocazia să se întâlnească. Poate atunci au purtat vreo discuție pe teme muzicale, iar domnului Nehammer i s-a părut potrivit să-și invite prietenul la concert pentru plăcerea de a comenta apoi împreună interpretarea muzicală și măiestria dirijorului.
Chiar dacă scenariul închipuit de mine este unul ipotetic, mi se pare totuși foarte plauzibil: nu te apuci să inviți la un concert simfonic pe cineva despre care nu știi précis că îi face plăcere să asculte asemenea fel de muzică. Ar fi ca și cum ai invita un diabetic să guste o linguriță cu dulceață.
Nu contest ca, în subsidiar, domnul Nehammer să fi calculat și un avantaj politic, demonstrând latura umană a firii sale, aceea că (ne)intrarea în spațiul Schengen a Bulgariei nu umbrește în niciun fel prietenia a două persoane. Dar asta în subsidiar, nu ca scop în sine.
De aceea, n-aș cupla cu opinia unui cunoscut commentator TV, care aprecia metaforic: „Karl Nehammer l-a cumpărat pe Rumen Radev cu niște ”. Toate felicitările pentru frumoasa metaforă, dar se știe că Nehammer nu i-a făcut nicio promisiune lui Radev. Nici măcar nu pare să se fi abordat tema Schengen.
După cum n-aș cupla nici cu opinia unui europarlamentar român care, în stilul său de fost pamfletar, aprecia că invitația cancelarului adresată preşedintelui bulgar a fost o încercare a austriacului de a-și drege propria imagine în țară, „după ce a dat cu mucii în fasole, după ce a căzut cu nasul în ţărână, după ce a refuzat accesul pentru România şi Bulgaria”.
Nu pot cupla, întrucât rămân la convingerea că muzica nu pare să-i lase indiferenți pe cei doi protagoniști, iar concertul de Anul Nou a fost o ocazie unică pentru cancelar să-i reamintească domnului Radev prețuirea pe care i-o poartă,
