Despre „capodopera” Teambuilding. Am văzut filmul imediat după lansare. Recenzia mea, scurt pe doi: este un film prost. Asta nu înseamnă că laud sau critic corporațiile, ci doar că filmul este slab.
Deși Teambuilding scoate in evidentă anumite comportamente cu care te poți confrunta în corporații, acestea sunt atât de prost puse în scenă încât își pierd din farmec.
Perspectiva mea de corporatist, timp de 20 de ani, privind viața în corporații este următoarea:
Experiența în companiile mari te învață lucruri utile precum punctualitatea, organizarea, te învață sa nu te împiedici in detalii inutile, mai exact să tratezi lucrurile simplu, de la A-Z.
Corporația te ajută să evoluezi și te mai învață ceva… școala e-mailului. Da, ați citit bine. Școala e-mailului. Este important să comunici bine, clar, simplu prin intermediul e-mailului. Este mijlocul de comunicare cel mai utilizat într-o companie. Nu în ultimul rând, lucrând într-o corporație îți poți face o carte de vizită.
De la o corporație trebuie să iei fix lucrurile pozitive, utile. Atât.
Ideea nu este însă de a îmbătrâni într-o corporație. De fapt, ideea este de a deschide ochii și a te folosi de cele învățate acolo pentru a putea avea flexibilitate pe piața muncii.
Nu este neapărat rău într-o corporație, filmul exagerează prostește anumite comportamente, însă este binevenit să vezi şi ce opțiuni mai sunt pe piața muncii.
Dacă generația mea lucra în corporații peste 10-15 ani, generațiile mai tinere își fac stagiul de pregătire timp de 2-3 ani și apoi pleacă. Noi, majoritatea celor peste 40 de ani, am fost educați diferit.
Și tinerii fac asta pentru că în corporații sunt și multe restricții. Cei ieșiți de pe băncile universităților nu țin neapărat să rumege demagogie și nici să „go that extramile” sau când sunt umpluți de sarcini peste sarcini să se „reinventeze” ori sa „exceed expectations”. De asemenea, nu vor să doarmă la birou.
Dar multitasking? Știm că așa ceva nu există, dar lideri „vizionari” cred că este cel mai inteligent lucru pe care îl pot cere oamenilor.
Dar rezistența la stres? De ce le cerem candidaților în anunțurile de recrutare să fie „rezistenți la stres”? De ce ne-am stresa angajații?
Foarte mulți tineri apreciază mai mult viața personală decât cea de la birou. Iar corporațiile au un talent deosebit să transforme viața de birou într-una personală încât te poți trezi foarte ușor la 50 de ani că ai doar o viață, cea de birou.
Tinerii nu își doresc așa ceva. De aceea, fluctuația de personal este mai ridicată în rândul celor până în 30 de ani și în special în departamente precum cel IT.
Opinia mea este că lucrurile trebuie tratate mereu echilibrat. Să revenim la film.
Nu am văzut în decursul perioadei mele în care am lucrat în corporații comportamente precum cele descrise în Teambuilding.
