- Noii directori de fabrici, dar și cei mai vechi, care supraviețuiseră valului de schimbări provocate de Revoluție, noii lideri sindicali și mulți angajați erau deja membrii ai Frontului.
- Organizarea de contra-manifestații violente era una dintre măsurile utilizate frecvent de comuniști pentru a-și inhiba adversarii politici.
- Activiști PCR, foști secretari de partid, milițieni rămași fără slujbă, agenți de teren ai Securității au încercat să mobilizeze o armată pentru a ajuta noua conducere.
- Ion Iliescu avea nevoie să arate țării și lumii că poporul e de partea sa, dar era o operațiune complicată la care a început să se gândească serios în ziua de 28 ianuarie.
- Partidele istorice au renăscut din propria cenușă. Datorită personalității lui Corneliu Coposu acestea au captat interesul unui segment important al populației, creând, în termeni de săptămâni, o opoziție consistentă la adresa FSN.
Negocierile dintre Ion Iliescu, Petre Roman și liderii formațiunilor istorice din data de 28 ianuarie s-au încheiat fără niciun rezultat, în jurul orei 13:00, când în Piața Victoriei erau peste 100.000 de oameni.
Calea Victoriei era plină, pe Bulevardul Kiseleff și Aviatorilor se aflau alte mii de oameni care așteptau rezultatul discuțiilor din sediul guvernului.
În jurul prânzului, în piață au apărut primele “zvonuri” că vom fi atacați de muncitorii care vin de la IMGB (Intreprinderea de Mașini Grele București), aflată în sudul orașului.
Tot mai mulți manifestanți spuneau că aceștia sunt înarmați cu lanțuri, bare metalice, ciocane și chei franceze, urmând să le folosească pe post de arme pentru a risipi manifestanții.
Entuziasmul a învins însă frica. Studenții spuneau că vor lupta din nou cu comunismul.
Societatea românească era deja polarizată. Noii directori de fabrici, dar și cei mai vechi, care supraviețuiseră valului de schimbări provocate de Revoluție, noii lideri sindicali și mulți angajați erau deja membrii ai FSN.
Toate structurile PCR erau controlate de noua putere. Ion Iliescu, în data de 28 ianuarie, folosește pentru prima dată muncitorii pentru a ataca un miting de protest la adresa noii puteri.
Din cauză că nu avea la dispoziție forțe militare pentru a se proteja, tânăra autoritate centrală a apelat la metodele din anii de după cel de-Al Doilea Război Mondial când Partidul Comunist, susținut de sovietici, a ajuns la putere.
Organizarea de contra-manifestații violente era una dintre măsurile utilizate frecvent de comuniști pentru a-și inhiba adversarii politici.
“Ca reacție la manifestarea violentă a demonstranților favorabili celor trei partide (n.a. PNȚCD, PNL și PSD), adepți ai Frontului Salvării Naționale s-au mobilizat, la rândul lor, venind în Piața Victoriei pentru a manifesta în sprijinul CFSN şi al guvernului, în vederea împrăștierii demonstranților potrivnici. Din fericire, această confruntare directă nu s-a transformat într-o baie de sânge”, a scris Ion Iliescu, pe blogul său, comentând textul stenogramei negocierilor din 28 ianuarie.
Călăuzele FSN
Noul președinte era conștient de faptul că oameni ai FSN au pregătit o contra-manifestație.
