Povestea declarațiilor pe propria răspundere la furnizor pentru curent electric la preț subvenționat de 0,80 lei KWh este tipică nu doar pentru totala incompetență și superficialitate, cel puțin în materia energiei, a acestui guvern, cât și pentru manipularea pe care o practică televiziunile, mai ales atunci când au și interese personale în domeniu.
Declarația nu a fost gândită pentru toţi cei 9 milioane de titulari de contracte pentru electricitate, ci doar pentru 7-10%, adică pentru cei care au mai mult de un loc de consum, deci mai mult de un contract.
Măsura avea o anumită logică: fiind socială, de compensare din bani publici, ea urma să acopere numai consumul pentru traiul de zi cu zi la domiciliu/reședință al/a familiei, nu și la reședințe secundare, case de vacanță. Pe ideea că cine își permite așa ceva își poate permite și curentul la 1,3 lei/ KWh pentru ele.
În practică, însă, această logică nu acoperea niște situații departe de opulență. De exemplu, o familie cu două reședințe permanente necesare: un soț cu copiii într-o localitate, celălalt soț cu loc de muncă în altă localitate. Două locuri de consum necesare, două contracte adesea pe numele aceluiași soț.
Sau copii care au pe numele lor contractele cu furnizorul de curent ale părinților, ca să le gestioneze mai ușor. Sau părinți care fac contracte și pentru apartamentul pe care l-au cumpărat pentru copiii studenți, o formulă adesea mai puțin costisitoare pe termen lung și mai sigură decât închirierea.
Și, nu în ultimul rând, desigur, situația chiriașilor. Teoretic, ei pot prelua contractul la electricitate, practic asta presupune o intenție de ședere mai îndelungată, ceea ce nu e întotdeauna valabil, dar și o mai mare încredere a locatorului care astfel nu mai are control pe situația la zi.
Teoretic ar presupune și o trecere la alb a multor închirieri neînregistrate, însă e greu de crezut că ANAF ar lua om cu om bazele de date ale furnizorilor pentru a depista contractele nedeclarate.
La fel de adevărat e că toate aceste inconveniente de mai sus erau ușor de depășit prin simpla împărțire a contractelor între furnizori, astfel încât nimeni să nu aibă mai mult de un contract cu un furnizor. Niciodată aceștia nu ar fi fost de acord să pună la dispoziția concurenței propria bază, așa că una comună unde să apară titularii cu mai multe contracte era puțin probabilă.
Una peste alta, pentru cei maximum 10% consumatori cu mai mult de un contract/persoană, situația presupunea niște bătăi de cap: declarații, portări, declarări de contracte etc.
Și pentru că printre cei vizați se aflau, după cum unul dintre ei a și recunoscut de altfel, și realizatori sau șefi din televiziuni, și pentru că sunt mereu în goană după audiență, iar panica vinde, posturile TV au stârnit-o: săriți cu furci și topoare, toate cele 9 milioane trebuie să se ducă să depună declarații la furnizori!
Era amuzant să auzi cum intră în direct vicepreședintele ANRE și explică cine și în ce condiții trebuie să depună,
