Cezar Gheorghe, analist expert şi consultant pentru comerţul cu cereale, AGRIColumn: Arme şi hrană: de ce se mută focusul şi interesele globale din agricultură în România?
În 2022, Romania şi-a ocupat rolul de lider predictibil şi sustenabil în agrobusiness în bazinul Mării Negre. Cu toate acestea, are nevoie de mult know-how şi suport pentru fermierii români. Cum a fost 2022 la nivel naţional şi global? De ce se mută focusul şi interesele în România?
România este o piaţă foarte importantă şi de interes la nivel european şi global, pentru că este cea mai predictibilă origine pentru cereale din bazinul Mării Negre, este cel mai mare exportator de porumb din UE, produce aproape o treime din seminţele de floarea-soarelui din UE, fiind cel mai mare producător, a fost coridor pentru marfa ucraineană – producţia tranzacţionată lunar ajungând la 1,8-2 milioane de tone – şi este situată pe flancul estic al NATO. Astfel, lideri globali din agrobusiness au devenit interesaţi de această piaţă dinamică.
Cum a fost 2022 pentru agrobusiness?
Anul 2022 a fost un an guvernat de la început de incertitudini, un an care a început sub spectrul potenţial al unui conflict regional, care s-a şi materializat din păcate. A fost un an care a generat pierderi de vieţi omeneşti, ce nu pot fi acoperite de nicio scuză şi de nicio motivaţie.
În ansamblul scenei agrobusinessului global s-au evidenţiat, încă de la început, aspecte potenţiale ce au condus la malversaţiuni evidente ale pieţei. Un mix între headline-uri şi război a facilitat crearea unei rampe de lansare a preţului la principalele categorii de mărfuri. Headline-urile au alimentat boţii de tranzacţionare de pe burse, tensionând indicaţiile şi generând panica.
Fondurile speculative au condus prin tranzacţionări aceste tensiuni şi au generat profituri incomensurabile. Războiul era tema principală şi exploatarea fiecărei ştiri nu făcea decât să contorizeze în conturi mai mulţi bani. În anumite zone avem certitudini că existau conexiuni: un fir invizibil pentru mulţi care genera poziţii long – au cumpărat virtual marfa – cu 1-2 zile înainte de declaraţiile liderului de la Kremlin, iar după aceste declaraţii contravaloarea acestor poziţii bursiere creştea exponenţial.
Totul pe scena invaziei ruse în Ucraina. Totul pe seama vieţilor omeneşti. Am văzut salturi incredibile ale preţului la materia primă. Am văzut seminţele de floarea soarelui urcând la niveluri de 1.150-1.200 dolari/tonă. Am văzut grâul la niveluri astronomice de peste 400 euro/tonă şi, subsecvent, porumbul care a generat la rândul său niveluri greu de închipuit. Despre rapiţă ce să mai spunem? 1.000 euro/tonă alimentată de condiţia preexistentă de minus în recolta globală (Canada – vinovatul de serviciu) şi potenţialul de peste 6 milioane de tone care se evaporase efectiv din piaţă (suma producţiei Ucrainei şi Rusiei).
Am traversat un an în care hrana a fost folosită ca armă de către Rusia, fară nicio jenă, fară nicio remuşcare. Şantajul practicat la scară largă, globală, a avut un efect discriminatoriu. Pe de o parte, cei bogaţi s-au îmbogăţit mai mult. Marjele de profit au crescut prin alimentarea şi exacerbarea costului serviciilor logistice de transfer ale mărfurilor din Ucraina către zone sigure din Uniunea Europeană.
