- În loc să vină în fața opiniei publice să-și asume eșecul, să-l explice, să prezinte ce-i de făcut și să-și depună demisiile, Lucian Bode, ministrul de Interne, și Bogdan Aurescu, cel de Externe, se ascund în spatele unei furii colective.
- Guvernul Ciucă a pariat că „intrarea” e simplă și sigură. Ce mai încolo, încoace, România făcuse atâtea pentru Ucraina, SUA ne susțineau, Germania și Franța de asemenea, cum ar fi putut să se opună niște „biete” țări ca Austria și Olanda în fața dorinței marilor puteri?
- Nu există niciun respect al liderilor români pentru sistemele politice din alte state, nu le cunosc și nu au încredere în modul în care funcționează democrațiile din alte țări.
- Sunt primii care-și hrănesc mințile din teorii ale conspirației, soluții simpliste cum că la Washington se decide totul, iar ceilalți sunt bieți actori într-o piesă scrisă de forțe invizibile.
- Scrisoarea ministrului de Interne Lucian Bode, trimisă omologului său austriac, ne ajută să descoperim că „regele e gol”.
Companii de stat care-și retrag banii de la o bancă austriacă, oameni intervievați pe stradă în emisiuni tabloide ale unor posturi TV și care vorbesc cu furie împotriva conducerii de la Viena și împotriva Uniunii Europene, campanii naționaliste pe rețelele sociale, în mai puțin de o săptămână, întreaga țară a fost cuprinsă de o furie populistă întreținută de Guvernul care a ratat aderarea.
Se pun pe tapet frustrările naționale, provinciale și sociale, promovate de oameni politici iresponsabili.
Respingerea aderării la Schengen s-a transformat într-o manifestare isterică, fără logică și fără finalitate, care erodează sistemul democratic.
Responsabilii pentru eșec sunt exact cei care se află în spatele acestei campanii descreierate în care „luptăm” cu Austria și ne răfuim, amenințând în stânga și-n dreapta.
În loc să vină în fața opiniei publice să-și asume eșecul, să-l explice, să prezinte ce-i de făcut și să-și depună demisiile, Lucian Bode, ministrul de Interne, și Bogdan Aurescu, cel de Externe, se ascund în spatele unei furii colective, sperând ca eșecul lor să treacă neobservat din cauza valului de ură orientat spre Viena.
Lipsa unei strategii coerente, graba și lipsa siguranței cu care a fost administrat Dosarul Schengen au dus, în final, la ratarea aderării.
Guvernul Ciucă a pariat că „intrarea” e simplă și sigură. Ce mai încolo, încoace, România făcuse atâtea pentru Ucraina, SUA ne susțineau, Germania și Franța de asemenea, cum ar fi putut să se opună niște „biete” țări ca Austria și Olanda în fața dorinței marilor puteri?
Klaus Iohannis a urmărit să-și asume meritele aderării la spațiul Schengen, dar nu a reușit să propună și să coordoneze o strategie câștigătoare – Foto: Presidency.ro
Acesta a fost raționamentul politic de la București. Întreaga strategia a pornit de la enunțul: avem sprijinul marilor puteri într-un context de criză, deci vom fi susținuți, într-un final,
