De ce şi-a asumat Austria toate aceste costuri? De ce şi-a asumat aceste critici dure? De frică! Austriecii simt că vor rămâne în urmă, că încet-încet vor preda conducerea economică şi mai pun o frână. Dedeman dă 400 mil. euro pe un gigant austriac al imobiliarelor. PIB-ul României va depăşi PIB-ul Austriei în 2030
O decizie precum cea luată în această săptămână de Austria de blocare a accesului României în Schengen nu poate fi expresia unei poziţii luate ad-hoc, într-o săptămână sau o lună, ci este suma unei decizii internalizate la nivelul factorilor de decizie a acestei ţări de ani.
E clar. ŞI nici nu ţine de politică internă decizia. Ca şI la Brexit, decizia politică de conjuctură nu este decât formalizarea unei tendinţe, a unor trenduri de adâncime din societate, din business şI din conducerea ţării la care se răspunde la suprafaţă prin decizii administrative.
Şi la fel de clar este că Austria se aştepta la reacţiile foarte dure ale României. Reacţii pe măsura prezenţei imense a business-ului austriac pe piaţa românească în prezent – bănci, asigurări, petrol, gaz, păduri, agricultură, construcţii – dar şI mai mult în viitor: gazul de la Marea Neagră.
Deci Austria şi-a asumat această decizie dură. Ştia ce reacţii vor fi. ŞI este de presupus că liderii din Romania ai companiilor austriece ştiau şI ei de multă vreme despre decizia Vienei. De aceea probabil că nici nu au răspuns nimic la solicitările Ziarului Financiar înainte de votul de joi. Reacţiile de regret de după vot nu mai contează.
ŞI atunci, de ce? De ce şi-a asumat Austria toate aceste costuri? De ce şi-a asumat aceste critici dure? Ca şI în cazul Brexit, de ce au ajuns societatea, business-ul şI leadershipul austriac să meargă pe acest drum?
O ipoteză este că pur şI simplu DE FRICÂ. MulţI poate nu vor fi acord, dar aceasta este ipoteza pe care o propune acest articol. Austriecii simt că vor rămâne în urmă, că încet-încet vor preda conducerea economică în Europa de Est României din simplul efect de acumulare de capital şI de mutare a centrului de greutate către o ţară de aproape trei ori mai numeroasă, de trei ori mai întinsă şi mai bogată în resurse naturale. Iar libertatea de circulaţie şI mai mare prin accesul la Shengen nu face decât să accelereze acest proces.
Fapt: cu o lună înainte de acest vot, a fost anunţată o mare tranzacţie. Cea mai mare tranzacţie de anul acesta din România. ŞI probabil cea mai mare tranzacţie în care o companie privată românească cumpără o companie străină. Grupul Dedeman este pe cale să închidă preluarea CA Immo, un dezvoltator austriac de birouri cu clădiri în suprafaţă de 160.000 mp, printre care de exemplu Orhideea Towers din Bucureşti. Tranzacţia se apropie de 400 milioane de euro. Românii cumpără. Austriecii vând. Astăzi în România, mâine în Austria.
Aparent, Austria încă este mare distanţă de putere economică. Aparent, Austria ar fi foarte departe. Deţine punctele cheie ale business-ului românesc şI încearcă să păstreze modelul de leadership al Europei de Sud Est în continuare.
Însă cifrele spun altceva. În 2000, PIB-ul Austriei în dolari era de 197 miliarde $, iar al României de 37 miliarde $. Mergea vreun român la ski în Austria în 2000?
