Le-a luat mult timp și mult prestigiu instituțiilor și liderilor europeni să înțeleagă că atitudinea sfidătoare a lui Viktor Orban nu are efecte numai la Budapesta unde, în pofida asaltului nedemocratic asupra presei, organizațiilor neguvernamentale și universităților libere, Orban a fost larg votat pentru al patrulea mandat.
E puternic acasă și asta îi conservă puterea și în exterior, într-o Uniune în care mulți politicieni sunt la final de mandat sau își joacă acum ultima mare carte.
Regimul lui Viktor Orban a căpătat accente tot mai nedemocratice an după an, cosmetizate sub un termen pe care, deși nu l-a inventat, și l-a însușit: iliberalism.
Au trecut ani buni până când Partidul Popular European s-a dezis de Orban, dându-i în cele din urmă acestuia o ieșire pe care a știut să o transforme în poveste de putere, în campania de acasă.
A durat mult până când Uniunea Europeană, pe care Viktor Orban o sfida permanent, mergând până la campanii publice de denigrare, să iasă din blocaj și să își asume un instrument real de sancționare: banii europeni. Până la mecanismul care condiționează banii de regulile statului de drept – care nu sunt opționale și nici nu merg din doi în doi -, Uniunea Europeană era neputincioasă în fața derapajelor care veneau dinspre Budapesta și Varșovia: ori de câte ori ar fi apărut în discuție Articolul 7 în privința vreuneia dintre ele, toată lumea știa că unanimitatea cerută nu va fi întrunită.
Viktor Orban sau PiS ar fi scăpat basma curată.
Nu și acum, când Comisia Europeană a luat decizia finală de a bloca banii din PNRR pentru Ungaria, în ciuda unor cosmetizări ale regimului Orban, nerecunoscute, firește, acasă: la fel ca orice regim populist, și regimul Viktor Orban una spune „poporului”, încordându-și mușchii, și cu totul alta spune la Bruxelles, unde încearcă retușurile cuvenite, pentru a nu fi sancționat.
De altfel, a făcut legendă una dintre formulările lui Viktor Orban, spuse într-una dintre adresările lui săptămânale către națiune, transmise în întreaga țară: „David se duce la Goliat”, astfel a descris el o vizită pe care urma să o facă la Bruxelles, un uriaș neputincios în fața creativului David.
Pentru ca suspendarea fondurilor europene să intre în vigoare, nu mai e nevoie de unanimitate, ca în cazul Art. 7, ci doar de majoritate calificată, cel puţin 15 din cele 27 de state membre, care să reprezinte împreună peste 65% din populaţia totală a UE.
„Jocul lui Orban este să fie capabil să navigheze într-o Europă slabă, care tolerează aceste diversiuni, aceste acțiuni din Ungaria sau Polonia. Și să poată face alianțe tactice, cu țări precum Polonia, Cehia sau Slovenia, când este necesar.
Cred că este un joc mare, un joc al supraviețuirii, dar a fost un joc convenabil pentru el atât timp cât a fost la putere. Cât timp are puterea, Orban va putea continua acest joc fără probleme”, spunea istoricul italian Stefano Bottoni,
