Andreea Bocioacă, PwC: Capitalul de lucru devine tot mai greu de gestionat pe fondul presiunii inflaţioniste şi dezechilibrelor în lanţurile de aprovizionare
Organizaţiile trebuie să se concentreze tot mai mult pe gestionarea fluxului de numerar, precum şi pe optimizarea capitalului de lucru, pe măsură ce presiunea asupra lichidităţilor creşte ca urmare a intensificării turbulenţelor economice şi a scumpirii creditelor, reiese din cea mai recentă ediţie a studiului PwC Working Capital Study.
Din analiza realizată pe baza situaţiilor financiare ale celor mai mari 18.000 de companii la nivel global reiese o oarecare stabilitate a ratelor generale ale capitalului de lucru şi o recuperare continuă faţă de nivelurile atinse în timpul pandemiei, când atât capitalul de lucru, cât şi lanţurile de aprovizionare au reacţionat lent la şocurile externe. Totuşi, provocările economice şi geopolitice actuale vor pondera performanţele capitalul de lucru net.
Deşi ratele capitalului de lucru prezentate în cele mai recente situaţii financiare anuale ale companiilor arată semne de redresare, dacă sunt analizate în profunzime, încă există tendinţe îngrijorătoare şi oportunităţi neexplorate de a mări eficienţa capitalului. De altfel, este foarte probabil ca, în prezent, în bilanţurile companiilor să existe un exces de capital de lucru în valoare de 1,49 trilioane de euro, bani care ar putea fi folosiţi în alt scop, mai productiv. .
Din ce în ce mai multe companii adoptă o abordare preventivă pentru a-şi consolida rezilienţa, lucru ce ar putea avea un impact negativ asupra capitalului de lucru. Performanţele trimestriale arată că, de fapt, există o tendinţă de creştere constantă a capitalului nominal, lucru ce îşi are originea în şocul produs la începutul anului 2020. Aşadar, companiile au nevoie de mai multe lichidităţi pentru a-şi continua activitatea.
Principala sursă de îmbunătăţire a capitalului de lucru pare să fie gestionarea mai atentă a creanţelor clienţilor, măsură adoptată în timpul pandemiei, când presiunea asupra plăţilor şi recuperării banilor a crescut. Însă performanţa stocurilor a rămas la fel, cel mai probabil din cauza faptului că schimbările continue în lanţurile de aprovizionare duc, pe de o parte, la penuria unor materii prime, şi, pe de altă parte, la stocuri în exces pentru alte materiale.
Menţinerea unui nivel sănătos al nivelului capitalului de lucru va deveni un aspect crucial în contextul în care companiile se confruntă cu o creştere economică lentă şi presiunea costurilor în continuă creştere. De asemenea, incertitudinea pe planul lanţurilor de aprovizionare va face acest lucru şi mai important, dar şi mai complex în acelaşi timp.
Restrângerea creditării creşte nevoia de a optimiza capitalul de lucru
Ratele dobânzilor sunt din ce în ce mai mari în majoritatea statelor, lucru care va determina finanţări şi capital de lucru mai costisitoare, cu impact asupra costului capitalului, dar şi asupra disponibilităţii lichidităţilor.
Primele semne de avertizare pot fi observate în pieţele de împrumuturi şi de obligaţiuni cu randament ridicat, în care noile emisiuni au scăzut semnificativ şi costurile au crescut. Încă nu putem discuta despre o criză de lichiditate având în vedere că piaţa bancară continuă să fie sursa principală de finanţare, însă băncile au devenit din ce în ce mai selective atunci când vine vorba despre alegerea clienţilor cărora le acordă împrumuturi.
