Mi se pare admirabilă metafora cu care un cunoscut realizator TV comenta astfel cazul campionului mondial de altădată Ilie Năstase, prins recent la volan sub influența alcoolului: „După încheierea carierei, a făcut tot ce a ținut de el ca să își dărâme statuia”.
Corectă observație, întrucât fostul campion nu este deloc la prima sa extravaganță în lume. A mai fost prins tot băut la volan și altădată, fiind condamnat în 2019, cu sentință definitivă, la 9 luni și 10 zile închisoare, cu amânarea executării pedepsei.
Cu siguranță, „amânarea sentinței” era un avertisment ca fapta să nu se mai repete, dar și un gest de prețuire pentru ceea ce reprezintă Ilie Năstase în lumea sportului mondial. Căci iată expicația dată chiar de către instanța finală, Curtea de Apel București:
„CAB a fost de acord cu Judecătoria Sectorului 1 și a ținut cont de impactul pe care cariera sa l-a avut în promovarea României în lume, dar îi atrage atenţia fostului tenisman cu privire la faptul că se poate transforma uşor într-un exemplu negativ.
Se impune a se atrage atenția inculpatului cu privire la faptul că toate faptele pozitive care-l pun într-o lumină bună în ochii societății românești și nu numai, realizate de acesta în aproape o viață, pot fi lesne uitate în măsura în care va continua să săvârşească fapte antisociale, putându-se transforma ușor într-un exemplu negativ”.
Din păcate, reputatul tenisman, căruia românii îi poartă un profund respect pentru performnațele sale din trecut, s-a mai dat în spectacol și cu alte ocazii, nelegate de șofatul sub influența alcoolului. Parcă îmi mai amintesc că, acum câțiva ani, a dorit să participle la festivitățile de 1 Decembrie de la tribuna oficială, deși nu fusese invitat acolo.
Poate nu știa că, neinvitat, nu poți intra. Poate a încercat numai să epateze jandarmii, cu gestul său ștrengăresc. Poate a considerat că gradul de general-maior trebuie să-i surclaseze pe toți jandarmii și pe toți militarii din zonă, inclusiv pe cei puși să verifice modul cum se desfășoară accesul la tribune. Cert este că, înveșmântat în haina sa de general-maior(r), la care avea dreptul, a dat buzna peste jandarmi.
Dialogul de atunci cu jandarmii nu-i făcea cinste. Totuși aceștia, puși în situația delicată de a fi muștruluiți de un general-maior pentru că își făceau datoria, l-au împiedicat pe intrus să pătrundă în tribună fără invitație și, după o scurtă altercație, tenismanul a bătut în retragere.
Un caz mai recent pare să aparțină aceleiași vocații a domnului Năstase de a-și dărâma propria statuie. Mă refer la momentul recent, când tenismanul cu medalii internaționale s-a pretat să se ia la harță cu o ziaristă, care i se adresase cu tonul cel mai respectuos posibil, cu întrebări specifice profesiei sale.
Răspunsurile nu sunt demne nici de un mare sportiv, nici de un general-maior și nici măcar de un centățean oarecare:
- Doamnă, sunteți prea tânără și prea proastă ca să înțelegeți
- Dacă v-am răspuns,
