Toată lumea este nervoasă. După pandemie a venit o nouă criză, care a adus creşterea preţurilor la energie, creşterea generală a preţurilor, inflaţie – cel mai ridicat nivel din ultimii 40 de ani –, creşterea dobânzilor, scăderea puterii de cumpărare, ca să nu mai vorbim despre război – nimeni nu concepea ca în aceşti ani să izbucnească un război care să dea peste cap echilibrul geopolitic mondial.
Toată lumea occidentală, care se aştepta ca viaţa burgheză să continue ani şi ani, este dată peste cap. De partea cealaltă, din cauza/datorită exploziei preţurilor la energie, sancţiunilor la adresa Rusiei care a scos de pe piaţă gazul şi petrolul rusesc, marile companii petroliere raportează profituri record.
Spre exemplu, Aramco, cea mai mare companie petrolieră din lume – deţinută de Arabia Saudită – a raportat în trimestrul al III-lea un profit de nu mai puţin de 42 de miliarde de dolari. În America, Exxon, Chevron şi celelalte companii petroliere raportează rezultate record.
Joe Biden, preşedintele SUA, pur şi simplu roagă aceste companii, pe care se sprijină politica de stat americană, să nu mai aibă aceste rezultate, pentru că va fi nevoit să le suprataxeze. Din cauza/datorită creşterii inflaţiei au crescut dobânzile, iar băncile sunt nevoite să raporteze rezultate record, întrucât această creştere a dobânzilor se transferă automat către clienţi.
La Bucureşti, băncile vor raporta în acest an cel mai mare profit din istorie, peste 10 miliarde de lei, adică 2 miliarde de euro. OMV Petrom a făcut în fiecare lună din acest an un profit de 1 miliard de lei, astfel încât, la 9 luni, a raportat un profit de 9,2 miliarde de lei, de cinci ori mai mare decât în perioada similară a anului trecut.
Rezultatele Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica indică faptul că vor avea cel mai bun an din istorie. Multinaţionalele, adică liderii de piaţă aproape din toate sectoarele, majorează preţurile pentru că au această putere, ceea ce în final se traduce prin câştiguri mai mari. Acestea sunt doar câteva exemple din lumea corporatistă. Bineînţeles că sunt şi companii care pierd.
Lumea este foarte nervoasă, iar toţi se îndreaptă, ca întotdeauna, către bănci, către marile companii petroliere, către miliardarii lumii, care „profită” de această criză, de fapt de crizele pe care le traversăm. Toţi vor ca aceste companii să fie taxate, guvernele să le ia profiturile suplimentare făcute în aceste vremuri, miliardarii să fie taxaţi, iar banii să fie împărţiţi celor care suferă.
Suntem într-o lume capitalistă de tip Robin Hood. Dacă cei care sunt la putere nu sunt atenţi la ceea ce se întâmplă, se vor trezi cu mari mişcări de stradă. Oricum, aceste proteste sunt prezente zi de zi pe platformele sociale. O ură împotriva marilor corporaţii.
Chiar şi cei care lucrează în aceste corporaţii nu mai vor să fie asociaţi cu ele.La Bucureşti, teza conform căreia multinaţionalele scot profitul din România câştigă tot mai mult teren. Nu mai contează că ceea ce se cheamă transfer pricing este destul de reglementat şi nu poţi să scoţi profitul aşa cum vrei tu.
