Adrian Vasilescu, BNR: Cum a ajuns mr. ROBOR să fie investigat de Consiliul Concurenţei (I)
Subiectul a explodat ieri după-amiază. Jurnaliştii care m-au sunat, solicitându-mi opinia în legătură investigaţiile începute în bănci de către Consiliul Concurenţei, aveau informaţii obţinute „pe surse“. Nu văzuseră un comunicat oficial. Nici eu nu am văzut. Cred însă că nu există niciun motiv care să fi determinat respectiva instituţie să se autosesizeze. Mai degrabă există o sesizare ori chiar mai multe. Şi cum, în astfel de cazuri, verificarea la faţa locului (adică în bănci) este obligatorie, era normal să fie deschis un dosar.
Ori de câte ori inflaţia se învolburează, iar creditele se scumpesc, se încrucişează săbiile. Nemulţumirile vin din partea acelora care, dintre cei 2,1 milioane de debitori ai băncilor, au de rambursat rate cu dobânzi variabile la creditele primite. În spaţiul public, în dezbateri aprinse, ROBOR-ul sau reversul lui, IRCC-ul (indicile de referinţă al creditelor de consum), sunt de serviciu la încasat reproşuri. Aşa că, nu ar fi o premieră ca la Consiliul Concurenţei să fi ajuns reclamaţii potrivit cărora familii cu credite luate de la bănci ar fi plătit, în contul datoriei, mai mult decât ar fi fost corect (şi legal) să plătească. Şi asta pentru că băncile ar fi trucat ROBOR-ul! Sau că IRCC-ul ar fi trucat!
Se nasc, de aici, două întrebări ce nu pot fi ocolite. Prima: care ar putea fi, concret, cerinţa legală sau normele încălcate? A doua: în procesul creditării, din 2010, de când ROBOR-ul a fost implicat prin lege în calculul dobânzilor sau din 2019, de când a fost dublat de IRCC, şi până azi, au apărut situaţii, date ori chiar probe în stare să pună în evidenţă astfel de încălcări? Fără răspunsurile exacte la aceste două întrebări, date cu legea în faţă şi în temeiul unor analize aprofundate, orice învinuiri de acest fel rămân irelevante. Voi detalia.
Din iulie 2010, când OUG nr. 50 a implicat ROBOR-ul în calculul dobânzilor, şi până azi, ori din ziua de 2 mai 2019, când a fost dublat de IRCC, dobânzile la credite, cele variabile, sunt calculate prin adunarea ROBOR-ului ori a IRCC-ului cu marja băncii. Această formulă a fost, este şi va fi, dacă legea nu va dispune altfel, cea legală. Şi cum formula este restrictivă, fiind aplicată numai creditelor cu dobândă variabilă, este inevitabil să apară disensiuni şi să fie făcute reclamaţii.
Ceea ce se impune să fie înţeles bine este că atât ROBOR-ul cât si IRCC-ul sunt indicatori de piaţă. Pe la jumătatea anilor 1990, pe piaţa noastră monetară, ce îşi luase avânt, apăruse cerinţa unui indice sintetic de performanţă: o mărime variabilă, care să surprindă modificările intervenite la un moment dat în împrumuturile între bănci. Mai exact, să ofere date statistice relevante pentru interpretarea corectă a dobânzilor şi pentru o mai bună înţelegere a lor. Aşa a apărut ROBOR-ul, care a învăţat, treptat, să exprime notele distincte ale pieţei monetare, schimbătoare în timp, şi să măsoare cu un compas de opt scadenţe, de la o zi la un an, costul plasamentelor pe piaţa monetară.
