Adrian Vasilescu, BNR: Cum a ajuns Mr. ROBOR să fie investigat de Consiliul Concurenţei (II)
Notam în prima parte a comentariului de ieri, din ZF, că probabil o sesizare sau mai multe au determinat vizitele neaşteptate, de marţi dimineaţă, ale inspectorilor Consiliului Concurenţei în bănci. Din ce zonă ar putea fi sesizările? De la debitori, fără îndoială, supăraţi că s-au scumpit ratele lunare ale creditelor de consum şi ipotecare. Nu este zi în care să nu auzim, în spaţiul public, derulându-se tot felul de calcule referitoare la cât au pierdut ei, anul trecut şi în acest an, fără nici cea mai mică aluzie la vinovatul real. La inflaţie, deci, impozitul cel mai dur aplicat întregii populaţii, de la copii la seniori.
Judecând obiectiv, vom vedea că inflaţia – care a amputat veniturile, a redus puterea de cumpărare, a scumpit dramatic subzistenţa – a lovit cel mai tare acea parte a populaţiei pentru care noţiunea de economisire nu are nicio relevanţă. Mai cu seamă de când facturile la energie le complică viaţa. Şi tot inflaţia a instituit un regim sever de represiune financiară, împovărând populaţia care a strâns cureaua şi a economisit, 10 milioane de persoane care şi-au deschis depozite bancare înregistrând pierderi substanţiale în ultimele 22 de luni.
Zilele trecute, o respectabilă publicaţie online îl ironiza pe guvernatorul BNR, care şi-a plasat economiile în titluri de stat… şi a pierdut. Bineînţeles că a pierdut! Represiunea financiară e departe de a fi un fenomen selectiv. Dar alţii au pierdut şi mai mult. Au pierdut, potrivit informaţiilor date de presa internaţională, toţi cei care şi-au plasat economiile în aur, euro, franci elveţieni, lire sterline. Iar când atât de mulţi pierd, sub impactul inflaţiei globale, inevitabil te întrebi cine a câştigat. Până la începutul săptămânii în curs răspunsul părea simplu de dat: cei care şi-au plasat economiile în dolari. Acum acest răspuns nu mai e atât de sigur.
Debitorii băncilor, cei care au de rambursat în rate lunare creditele primite, au fost mulţi dar au rămas puţini. În jur de 2,1 milioane. O parte au contractat împrumuturi cu dobândă fixă, aşa că inflaţia n-o atinge, în sensul că nu pierde nimic. O altă parte, care a contractat credite după luna mai 2019, cu dobândă calculată adunând IRCC cu marja băncii creditoare, pierd ceva… dar mai puţin. Pentru că IRCC-ul, protejat de lege, pe de o parte ia în calcul doar tranzacţiile efective, iar pe de alta efectul inflaţionist are o întârziere de două trimestre. Aşa se explică de ce acum, în trimestrul al IV-lea, în timp ce marţi rata ROBOR-ului la trei luni era de 8,20 la sută, IRCC-ul se situa la mai puţin de jumătate. La 4,06 la sută. Ceea ce înseamnă că, la aceste două categorii de debitori, cu dobânzi fixe şi cu IRCC, Consiliul Concurenţei n-are ce investiga. Totul e matematică.
Rămân în discuţie doar dobânzile ce sunt calculate prin adunarea ROBOR-ului cu marja băncii, pentru cea de-a treia categorie de debitori, cu credite contractate înainte de mai 2019. O categorie ce a avut şansa, în a doua parte a anului 2019 şi cu deosebire în 2020,
