Încercând să-I ironizeze pe europarlamentarul liberal Rareș Bogdan, social-democratul Ion-Marcel Ciolacu s-a năpustit cu ironii la adresa liberalului, după ce acesta afirmase că PNL este gata să ofere soluții pentru orice portofoliu, dacă cei de la PSD nu sunt în stare să propună o soluţie pentru un nou ministru la Apărare.
Logica spune că, la asemenea afront, nu există decât o singură replică onorabilă: prezentarea unui nume – sau mai multor – pe care PSD tocmai s-ar pregăti să-l / să le prezinte premierului, iar premierul să le înainteze președinelui Iohannis. Asta ar dovedi că PSD are cu adevărat soluții.
Dar liderul PSD are propria logică, în fața căreia rămâi perplex: „Întotdeauna trebuie să existe și nea Ion de la raion. Nu înseamnă că eu trebuie să îi răspund”.
Lăsând la o parte neinspirata formulare a răspunsului, prin care social-democratul șef răspunde înștiințându-l pe prim vicepreședintele PNL că nu trebuie să răspundă, mă opresc la și mai neinspirata trimitere spre „nea Ion de la raion”: n-a observat, oare, domnul Ion-Marcel Ciolacu (așa figurează domnia sa în acte) că apelativul i se potrivește – la propriu, nu la figurat! – mai bine domniei sale, decât preopinentului, înscris, și el, în acte, cu ceva asemănător, dar nu identic: Ioan-Rareș Bogdan?
Mi se pare grav faptul că domnul Ciolacu caută o formulă metaforică, gândind că astfel îl va face praf pe liberal, dar nu sesizează că metagoria se va întoarce, ca bumerangul, înapoi la cel care a lansat-o. Căci domnul Rareș Bogdan are perfectă dreptate, când susține că, la MApN, trebuie numit un ministru imediat, iar PSD tărăgănează, nu găsește omul potrivit și aruncă fumigena cu „nea Ion”, ca să distragă atenția de la fondul problemei.
Fondul este acela la care gândea și europarlamentarul Bogdan: dacă PSD ar avea o personalitate potrivită pentru respectivul portofoliu, n-ar exista motive s-o propună imediat premierului, iar premierul s-o prezinte imediat președintelui Iohannis.
Faptul că PSD este nevoit să recurgă la soluția interimatului într-un moment când războiul se apropie de frontierele României demonstrează câtă dreptate are Rareș Bogdan (nea Ion, deh!), când susține că trebuie numit imediat un ministru, iar PSD nu găsește persoana potrivită.
Refuz să cred că, în uriașul PSD, n-ar exista un om competent, capabil să conducă ministerul Apărării. Nu știu de ce nu-l găsește domnul Ciolacu, dar, dacă tărăgănează în continuare, încep să gândesc și eu, ca tot românul, că poate sunt interese la mijloc și nu se încheie târgul, până nu se duc negocieri, ca la piață: mai dă rumâne, ia lasă jupâne.
Căci, trebuie să recunoaștem, om fi noi europeni, dar suntem și cam balcanici de felul nostru. Reziști greu să vezi cum îți trece ceva prin mână și nu iese de aici puțin ciubuc, sau măcar un mic bacșiș. Pardon, era să zic, comision.
Nu-mi pot permite să gândesc că ar fi vorba de comisioane la nivelul guvernului, Doamne ferește, dar ceva simpatii tot pot fi în joc,
