Noua soluție de temperare a prețurilor la energie electrică propusă de Comisia Europeană nu este nicicum un panaceu, nu este o soluție care să rezolve pe deplin criza prețurilor din energie, este mai mult o soluție politică gândită în avantajului unor țări importante din blocul comunitar.
Să ne amintim că Germania și Olanda s-au opus ideii plafonării prețurilor la energia electrică la trecuta întâlnire a miniștrilor energiei din UE.
Plafonarea funcționează deja în Spania și Portugalia, iar statul acoperă sub formă de subvenție diferența dintre prețul plafonat și cel de piață. Dar cele două țări au o producție mică de energie electrică pe bază de gaze, iar efortul statului de a menține prețul nu este foarte mare. Mai trebuie menționat că și Franța a adoptat plafonarea prețului la energie.
Comisia Europeană susține că plafonarea prețului ar avea neajunsuri.
Principalul motiv invocat ar fi că, dacă s-ar plafona prețul megawattului la 100-120 de euro, producătorii de energie pe gaz ar fi stimulați să crească producția. Este adevărat, dar piața poate fi reglată simplu, prin tranzacționarea energiei pe bază de gaz după tranzacționarea celei din regenerabile sau nucleare.
Astfel lăcomia producătorilor pe gaz ar fi stopată.
Al doilea motiv invocat de Comisia Europeană ar fi că, în cazul plafonării, exportul către terți – Marea Britanie, Elveția, Norvegia – ar crește din cauza subvenționării prețurilor. Nici acest motiv nu stă în picioare, este suficient să se reglementeze ca exportul spre țări non-UE să se facă abia după închiderea piețelor naționale, iar prețul de export să fie cel al producției pe gaz.
Adevărata problemă este una și politică, și economică: țările care au multe centrale electrice pe gaz, adică Germania, Olanda și Italia, ar avea de plătit sume foarte mari la compensare, acesta fiind și motivul pentru care Germania și Olanda s-au opus plafonării prețului. De fapt, acum populația din aceste țări suportă o parte din prețul crescut al gazului, dar în cazul plafonării cheltuiala va cădea majoritar pe umerii guvernelor.
Întrebarea care se pune în privința plafonării prețului este una simplă: de ce să sufere toată Europa pentru ca guvernele acestor țări să nu cheltuie mai mult? Este vorba aici de solidaritate sau de altceva? Este vorba cumva de teama ca, în cazul când plafonarea va funcționa în Europa, Germania să nu țină pasul, iar cetățenii ei să iasă în stradă, să declanșeze o criză socială?
Păi ceilalți cetățeni europeni nu se vor afla în aceeași situație, dacă nu se face plafonarea și se va umbla cu sferturi de măsură?
Dacă prețurile se vor plafona în Europa, guvernele vor plăti.
Dacă se va decupla prețul la energie electrică dintre gaz și celelalte categorii, guvernele țărilor europene tot vor plăti, dar vor plăti numai pentru gaz, adică vor plăti mai puțin. Per total, vor plăti pe fiecare magawatt mult mai puțin ca Germania sau Olanda.
Soluția propusă de Comisia Europeană,
