Într-o țară NATO, cu războiul la graniță, ministru al Apărării este numit un politician fără nicio legătură cu domeniul. El ia pe persoană fizică poziția NATO și a României, propunând pace contra teritorii peste capul Ucrainei. Îi face „proști” și „idioți” pe toți criticii, după care demisionează invocând “imposibilitatea colaborării cu președintele României, comandantul suprem al Armatei”.
Delirul acesta demn de o distopie este vina exclusivă a președintelui Iohannis.
Cine l-a pus pe dl Dîncu ministru al Apărării, desi avea ca singură calificare stagiul militar din tinerețe?
Cel puțin două ministere au fost în mod tradițional ale președintelui, indiferent cum s-a numit el, pentru că țin de domeniile pe care le coordonează direct: Externele și Apărarea.
Relația dlui Dîncu cu PSD și Marcel Ciolacu nu a fost niciodată senzațională. Vasile Dîncu era și nu era în PSD. Destul de arogant, plutea într-o zonă politico-filosofică, cu un oarecare ștaif, dar rezultate electorale extrem de modeste.
Este posibil ca elementul comun între dl Iohannis și dl Dîncu să fi fost Mircea Geoană, pe care amândoi îl vor viitor președinte, după cum spun surse politice.
Dar indiferent cum o luăm, numirea unui incompetent la MApN este răspunderea directă a dlui Iohannis. Iar dl Dîncu s-a dovedit repede un incompetent cu păreri și inițiative.
Se putea aștepta dl Iohannis la asta? Cu siguranță da, dacă ar fi cerut/primit o corectă documentare și evaluare a personajului.
Când dl Dîncu, după un lung șir de gafe de magnitudine medie, a comis-o pe cea mare, referitoare la pacea pe care Ucraina să o plătească cu teritorii, dl Iohannis a gestionat foarte prost criza.
În loc să-l cheme pe dl Dîncu rapid la ordine și să-i ceară demisia, nu a găsit nimic mai inteligent decât să-l umilească public pe ministrul Apărării, trimițându-l să citească revista presei.
Dl Dîncu i-a întors umilința. Fiecare dintre cele 12 zile trecute fără demisie după declarația lui Klaus Iohannis au reprezentat o sfidare în formă continuată a președintelui. Iar când și-a dat demisia, dl Dîncu a pus responsabilitatea în brațele dlui Iohannis și a creat un scandal.
Ce înseamnă “imposibilitatea colaborării cu președintele României”? Cum dl Dîncu a refuzat orice clarificare, se poate înțelege orice: că nu s-au înțeles pe strategia militară, pe achiziții, pe poziții oficiale. Toate pot ridica semne de întrebare la nivel NATO.
Când un ministru responsabil întâmpină într-adevăr o asemenea “imposibilitate” de fond, ori pleacă în tăcere, protejând funcția și statul, ori explică foarte clar la ce se referă, pentru a nu lăsa loc speculațiilor și a nu plasa întreagă țară sub suspiciune.
Personal nu cred că a existat vreo “imposibilitate” de fond cu președintele, pentru simplul motiv că pe fondul domeniului Apărării dl Dîncu e praf.
Mai degrabă cred că, în stilul caracteristic, dl Iohannis a refuzat să mai discute cu dl Dîncu așteptând demisia, pe care nu s-a coborât de pe tron să o ceară.
