Cristian Popa, membru în CA al BNR: Noi nu am exagerat. BNR nu a apelat (decât într-o mică măsură) la instrumentele neconvenţionale şi doar cu intenţia de a asigura stabilitatea financiară, rezistând presiunilor publice. S-a dovedit a fi o alegere înţeleaptă
Am avut recent onoarea de a asculta discursul unui reputat economist, fost Guvernator de bancă centrală de mare importanţă, un adevărat titan în domeniu, făcând o diagnoză rece, detaliată, reală şi pertinentă a situaţiei în care ne aflăm şi cum am ajuns aici. Tezele sunt presărate cu sfaturi pentru bancherii centrali. Discuţia a avut loc în spatele uşilor închise, astfel că nu îi voi menţiona numele, dar nici nu voi insinua că ideile îmi aparţin, deşi sunt de acord cu o bună parte dintre acestea. În prima parte a articolului redau ideile distinsului economist, aşa cum le-am înţeles eu. În a doua parte a articolului fac o paralelă cu politicile monetare urmate de BNR în ultimii ani, politici pe care într-un fel sau altul le-am susţinut.
Partea întâi – ideile economistului: Situaţia actuală
Conform reputatului economist, “evoluţiile recente ridică provocări majore pentru noi toţi, afectează economia globală, însă acestea nu sunt creaţia voastră” (“These are not of your making” – referindu-se la reprezentanţii băncilor centrale din sală, din ţările în curs de dezvoltare, de talie mică şi medie, precum BNR – nota mea), dar navigarea lor va fi foarte dificilă:
1. Au loc schimbări structurale în tiparele cererii şi ofertei, ca şi consecinţe ale pandemiei, ale lipsei de rezilienţă, ale faptului că unele ţări economisesc prea mult, iar altele prea puţin şi ale faptului că China înregistrează rate reduse ale creşterii economice.
2. Existenţa deficitelor din piaţa muncii şi presiunile inflaţioniste, exacerbate de războiul din Ucraina, de şocurile preţurilor la energie şi alimente, de deficite de apă şi de seceta prelungită.
3. Băncile centrale din ţările industrializate au făcut erori serioase: au eşuat să diagnosticheze corect impactul pandemiei Covid-19 asupra economiilor proprii şi au tipărit bani de o magnitudine ce a dus la inflaţie, mult înainte de războiul din Ucraina.
Cei trei factori enumeraţi necesită ajustări către un nou normal, una dintre aceste ajustări fiind reducerea nivelului îndatorării. Parte din inflaţie este tranzitorie, dar restul…nu este.
Greşelile
Îi este teamă că băncile centrale din ţările dezvoltate au făcut greşeli teoretice (intellectual mistakes). Nu exista un output gap negativ mare în 2020 şi 2021, deci de unde nevoia pentru stimuli atât de puternici? Băncile centrale mari au uitat vechea zicală care spune că inflaţie înseamnă prea mulţi bani alergând după prea puţine bunuri.
A existat o reală neînţelegere a ce înseamnă mai exact relaxările cantitative (QE sau quantitative easingş2ţ): o creştere reală a cantităţii de bani din economie. Atât în 2020 cât şi în 2021 băncile comerciale acordau credite, nu era nevoie de expansiunea cantităţii de bani.
A doua greşeală a băncilor centrale din ţările dezvoltate – după părerea reputatului economist – a fost că au ajuns să creadă prea mult în propriile modele care presupun că aşteptările inflaţioniste sunt determinate de ţinta de inflaţie şi nu de ce se întâmplă în economie. Aceasta a fost o eroare serioasă: să te bazezi pe aşteptări,
