Nu cred ca mai este vreun proprietar de rasa canina care nu stie ca, chiar si inconstient, alegerea patrupedului din dotare are la baza o asemanare cu propria-i persoana si cu personalitatea lui. Mult mai putine persoane stiu ca si alegerea unei case si mai ales amenajarea ei, atat exterioara cat si interioara, tine de felul de a fi si de a trai al proprietarului.
Ca om care a terminat o facultate unde este musai sa fii iubitor de animale (altfel nu ai ce cauta acolo), pot sa afirm in cunostinta de cauza ca apartenenta si atractia animalelor fata de om si invers nu sunt intamplatoare. Asa se face ca, in cazul in care veti studia asemanarile dintre cele doua rase, veti observa usor ca ”cine se aseamana se aduna”, atat in sensul bun, cat si in cel mai putin bun. La fel e si la case!…
Daca ati vazut ”palatele” romilor din diverse localitati, dar mai ales de la iesirea din marile orase, va dati seama ca ”stilul” urbanistic este specific rasei provenite din India/Bangladesh. Case inundate cu tot felul de turnuri si turnulete, colorate cat mai strident. Asa le place sa traiasca si nu au nicio problema sa se mandreasca cu asta. Cinste lor! Nu va grabiti sa ma faceti rasist, ca am multe luni de voluntariat in adaposturile si centrele de plasament, unde e plin de copii abandonati si abuzati, in majoritate romi.
In cazul caselor bogatilor din diverse tari, dar mai ales ale celor care traiesc in insule sau la marginea unei mari, privelistea si aerul sunt mai importante decat sa fie intr-o zona vizibila. Intimitatea costa scump si bogatia nu trebuie aratata. Ea se regaseste cu siguranta si in interior, la cele mai inalte standarde posibile. Oamenii care isi permit aproape orice, va asigur ca nu fac rabat de la ceea ce se inseamna luxul adevarat.
Luxul la romani are insa mai mult sensuri. Astfel, ”imobilele de lux”, din Chiajna sau Navodari (sunt sute de astfel de localitati, nominalizarea este intamplatoare!) sunt – in opinia unor ”specialisti” sau dezvoltatori imobiliari mioritici – la fel de elegante precum locuintele din centrul Londrei, Parisului, etc. Culmea este ca sunt promovate ca atare! Fiecare proprietar se mandreste cu casa lui si este normal sa fie asa. Ce este al tau este al tau si nu esti obligat sa recunosti ca altii au ceva mai frumos sau mai valoros. Gusturile nu se discuta, cel mult poti sa…..stiti voi!
Un aspect nevazut sau nebagat in seama de catre cei care au avut posibilitatea sa treaca pragul multor case este asemanarea dintre designul interior si modul de viata al proprietarului. In opinia mea, o casa devine in timp istoria unei familii, a evolutiei sau involutiei acesteia. La fel de adevarat este ca unele persoane nu isi permit sa traiasca asa cum si-ar dori, dar amprenta gustului vietii in materie locativa se simte inca de la intrarea in casa, indiferent de locatia sau marimea imobilului.
