În timp ce în România politicienii puterii sunt preocupați să-și crească propriile salarii și subvenții pentru partide, în interiorul Europei au loc jocuri care vor avea un impact mai mare asupra economiei noastre decât ce se întâmplă la noi.
La nivel european fiecare țară își urmărește interesul.
Germania vrea să-și folosească resursele financiare pentru a ajuta companiile germane să facă față crizei. Pentru asta au pus la punct un pachet de subvenții de 200 de miliarde de euro (de două ori cât tot bugetul României).
O sumă colosală cu care companiile germane vor putea licita în plus pentru energie electrică, dându-le un avantaj peste concurența lor din alte state europene.
Concret, Germania va lua mai multă energie electrică de pe piața comună. Lăsând mai puțină la ceilalți și, deci, mai scumpă. Pentru că va licita cu încă 200 de miliarde de euro pe care ceilalți nu-i au.
Nu uitați că problema actuală este una de prea puțină energie pentru prea multă cerere. Astfel că orice subvenție crește prețul energiei existente și îi schimbă doar distribuția. În cazul acesta, mai multă pentru Germania.
Dar de ce e prea puțină producție de energie electrică? Adevărul este că nu doar războiul din Ucraina este de vină. Prețul energiei a început să explodeze cu mult înaintea războiului.
Culmea e că Germania a făcut jocul Gazprom în Europa, închizând alternativele viabile la gazul rusesc. Voiau să închidă chiar și centralele nucleare din Franța la un moment dat. Dar acum, că a venit sărăcia energetică în Europa, vor să își folosească resursele financiare considerabile pentru a-și asigura energia electrică. Un scop legitim pentru ei, dar problematic pentru tot restul Europei, având în vedere cantitatea finită de energie electrică.
Fiecare își urmărește interesul
Evident, Franța și Italia s-au supărat și au cerut mai multă „solidaritate” prin cei doi comisari europeni pe care îi au și care urmăresc interesul țării lor (fiecare țară are cât un comisar în Comisia Europeană, organul executiv al Uniunii Europene). Solidaritate cum? Evident, solidaritate cu bani.
Franța și Italia sunt țări masiv îndatorate. Iar ce și-ar dori foarte tare este să continue să se îndatoreze, dar pe dobânzi mai mici, dacă se poate. Singurul mod de a face asta este dacă cineva cu o bonitate mai mare garantează pentru datoria lor. Iar acel cineva este Germania. Adică în cazul în care Franța sau Italia nu își mai pot plăti datoria, va trebui să o plătească Germania. Vă dați seama că germanii nu sunt foarte entuziasmați de idee, mai ales că și la ei crește euroscepticismul.
Terminologia folosită acum este combaterea „fragmentării”. Dar ce înseamnă fragmentare? E noul cuvânt la modă în Bruxelles după „reziliență”. Înseamnă că țări diferite au dobânzi diferite în interiorul zonei euro.
Motivul pentru care au dobânzi diferite este pentru că dobânzile reflectă riscul fiecărei țări. Riscul să nu-și mai poată rambursa datoria. Evident că cei masiv îndatorați și cu deficite enorme au dobânzi mai mari decât cei cu datorii mici și cu excedent.
