Războiul gazelor: Nord Stream. Proiectul maxi-conductei contestat în trecut de UE și SUA. Cine beneficiază de pe urma ”sabotajului” conductelor baltice
Marea Baltică începe din nou să se înflameze, războaiele diplomatice revin între Occident și Rusia și criza energetică europeană de toamnă capătă o altă dimensiune, cea a războiului hibrid.
Războiul gazelor intră pe un teritoriu neexplorat iar în acest sens trebuie analizați de toți actorii de pe scenă. Polonezii, care nu au ezitat, împreună cu Ucraina, să clarifice acuzațiile împotriva Moscovei pentru presupusul sabotaj al conductei Nord Stream 2. Statele Unite și NATO au declarat că sunt în alertă, Înaltul Comisar pentru Politică Externă Josep Borrell a subliniat că Uniunea Europeană consideră din ce în ce mai probabilă varianta atacului voluntar. Rusia pasează mingea în terenul adversarului și cere intervenția Consiliului de Securitate al ONU.
S-ar putea să existe îndoieli cu privire la cine beneficiază de pe urma crizei conductelor baltice, dar cu siguranță există un mare învins și acesta este Berlinul.
Analizând consecințele pe termen mediu-lung ale crizei Nord Stream, în această etapă, nu se poate să nu subliniem că riscul unui cerc vicios între întreruperea aprovizionării prin Marea Baltică într-o formă definitivă , temut de serviciile de securitate din Berlin, criza energetică europeană, riscul unei recesiuni germane și perioada grea trăită de Europa alimentează un scenariu foarte problematic: cel al aprovizionării incontrolabile cu gaze și al consecințelor acesteia.
Descriere Foto: traseu conductă Nord Stream
Sursa Foto: Captură Youtube Bloomberg
Ce este Nord Stream 2
Nord Stream 2 este proiectul menit să permită Germaniei să acționeze mai independent pe piața energetică din Europa. Nord Stream 2 s-a desfășurat paralel cu proiectul Nord Stream 1, care funcționează din 2011 pe fundul Mării Baltice. Conducta se întinde pe aproximativ 1.230 km și leagă Ust-Luga din Rusia cu Greifswald din nord-estul Germaniei.
Construcția a început în mai 2018 și a fost finalizată pe 10 septembrie 2021, cu un an și jumătate întârziere.
Proprietarul conductei este gigantul energetic de stat rus Gazprom, a suportat jumătate din costurile proiectului de 9,5 miliarde de euro, potrivit Euronews.
Costurile rămase au fost finanțate de un consorțiu european de companii, inclusiv OMV (Austria), Wintershall Dea (Germania), Engie (Franța), Uniper (Germania) și Shell (Marea Britanie).
Conductele erau proiectate să livreze 55 de miliarde de metri cubi de gaz în fiecare an.
Cine a sprijinit conducta?
În mod clar, Rusia și Germania au susținut proiectul. În principiu, Germania s-a bazat mereu pe gazul rusesc, considerat a fi un combustibil de tranziție înspre economia verde. Conducta era considerată a fi o modalitate relativ ieftină de a obține materia primă și de a acoperi nevoile energetice ale țării. Moscova beneficia de asta, deoarece își putea vinde gazul care ar aduce profituri financiare.
Care era poziția Bruxelles-ului?
Bruxelles nu a sprijinit conducta. Într-o declarație din iunie 2017, se spune că Nord Stream 2 nu contribuie la obiectivele Uniunii Energetice. Conducta ”nu ar trebui să fie exploatată într-un vid legal sau exclusiv în conformitate cu legislația unei țări terțe”,
