Aderarea României la Spațiul Schengen este un deziderat cât se poate de normal și de legitim. Și niciodată nu am fost mai aproape de îndeplinirea acestui obiectiv, din momentul în care Germania și-a dat public acordul.
Olanda, după cum a explicat europarlamentarul REPER Dragoș Pîslaru la Europa FM, nu și-ar fi asumat să rămână singura care se opune, deci calea era larg deschisa.
Condiția era adoptarea până la finalul anului a legilor Justiției, în formula care trebuia să corecteze aberațiile perioadei Dragnea.
Dacă proiectele și dezbaterile arătau bine, cu siguranță că CE nu ar mai fi cerut, prin vocea comisarului pentru Justiție, Didier Reynders, avizul Comisiei de la Veneția.
Când dna Vera Jourova a legat ridicarea MCV, implicit accederea în Schengen, de adoptare legilor până la finalul anului, nu cred că avea cum să includă în calendar acest aviz. Dar nici nu cred că anticipa cum vor arăta proiectele și cum vor decurge dezbaterile.
Sesizarea Comisiei de la Veneția a fost obținută de USR și, da, demersul putea fi unul pur electoral, care să încerce să blocheze obținerea de către actuala putere a unui succes major.
Dar legile arată cu adevărat rău, și de asta până la urmă s-a prins și Comisia Europeană. Mai ales că forma inițială pe care își dăduse un aviz de principiu a fost făcută praf.
Ca să obțină trecerea rapidă a proiectelor, ministrul Predoiu a acceptat să elimine din ele chiar prevederile reformiste ale variantei inițiale pusă în discuție de însuși ministerul Justiției, o variantă inițială chiar bună.
Ecuația a fost simplă. Majoritatea din CSM este coordonată cu PSD prin, spun surse politice, fosta judecătoare CCR, actuala deputată PSD, Maya Teodoroiu, care a și condus negocierile PSD cu PNL pe capitolul Justiție. Dacă avizul CSM pe proiect nu era pozitiv, PSD nu vota legile, deci nu puteau fi adoptate în timp.
Așa că proiectul a inclus cele mai multe dintre dorințele majorității CSM, iar cele care totuși au mai rămas pe dinafară au fost preluate de PSD ca amendamente introduse în Parlament.
Dincolo de detaliile despre care am scris deja, problema de fond a acestor proiecte este că întăresc grotesc puterea unui grup restrâns, majoritatea din secția de judecători a CSM, elimină orice formă de obiectivitate în promovări și în numirile la conducerea instanțelor, lasă judecătorii sclavi pe plantația șefilor aleși de CSM.
Inspecția judiciară este doar fățuită, nicidecum reformată. CSM rămâne dinozaurul toxic, dar membrii lui capătă mai multe beneficii personale.
Una peste alta, independența judecătorului este subminată chiar mai mult decât în legile lui Dragnea.
Iar felul în care decurg dezbaterile în Parlament este șocant asemănător cu dezbaterile din comisia Dragnea. Viteza aceasta este bătătoare la ochi, ridică suspiciuni rezonabile.
Singur că intrarea în Schengen este un obiectiv important, nu numai pentru vacanțele românilor, ci și pentru economie.
