Critici la adresa unor banci centrale vizavi de inflatie si nu numai pot fi incapsulate in cateva argumente: a/ar fi emis moneda (baza monetara) in exces, ceea ce pune in discutie logica si extensia QE, a relaxarii cantitative ce a debutat in 2008/2009, cand economiile au fost zguduite de criza financiara; b/ ar fi reactionat tardiv la semne de supraincalzire, ar fi deci “behind the curve”; c/ ar fi extins mandatele lor la noi functii (inechitate sociala, schimbarea de clima, etc), ceea ce pericliteaza realizarea misiunii principale de a stabiliza preturile si, in mod inerent, ar complica mult activitatea unei banci centrale; d/ ar fi actionat insuficient pentru reglementarea “sectorului bancar umbra” si a criptoactivelor. Unele aprecieri sunt de luat in seama, altele nu au merit. In acest text atentia este indreptata catre socul inflationist din 2021-2022.
***
Socurile de oferta sunt problema
O expresie utilizata in campania prezidentiala din 1992 in SUA a facut epoca. Bill Clinton a castigat alegerile in conditiile in care mare parte din populatia americana a exprimat nemultumire fata de starea economiei –it’s economy stupid. Parafrazarea de aici se refera la faptul ca dereglari in lanturi de aprovizionare, socul pretului la energie, sunt la originea inflatiei inalte persistente – fenomen ce se observa in cam toate economiile dezvoltate. Inflatia afisata (headline) este 9- 10% in tari dezvoltate europene (august, a.c), in tari din Europa centrala si de rasarit se afla intre 15 si 20%. In lipsa schemei de plafonare, aceeasi inflatie ar fi fost in Romania probabil peste 20%. In SUA inflatia headline era peste 8% in august, a.c. Si inflatia de baza (core inflation) a suit mult peste tinte (2-2,5%) in numeroase tari.
Este de notat evolutia inflatiei in SUA si Europa incepand cu 2008 (anul izbucnirii crizei financiare) pentru a face o conjectura: nu relaxarea cantitativa (QE) explica socul inflationist din 2021 si 2022, ci cresterea extraordinara a preturilor la energie, in special, si la alte materii prime de baza, cu o modificare dramatica a costului relativ al energiei –ce are efecte distributionale foarte ample. Se poate constata ca suirea brusca si accelerata a inflatiei a avut loc in 2021 si in 2022, dupa iesirea din pandemie, pe fondul dereglarilor in lanturi de aprovizionare, al socului energetic, ce a fost accentuat de invadarea Ucrainei de catre Rusia (graficul 1 surprinde si luni din 2022). Pana in 2021 inflatia a fost la niveluri foarte joase, in unii ani chiar sub zero. Aceasta conjectura este sustinuta de ceea ce s-a intamplat dupa 2008, cand mari injectii de baza monetara efectuate de Fed, BCE, nu au condus la inflamarea inflatiei (graficele 1 si 2). Sa amintim ca programe QE au fost initiate deoarece, pe fondul unei inflatii joase, ratele de politica monetara se loveau de asa numitul “zero lower bound”, un prag zero (ZLB), care facea imposibila o politica monetara anticiclica.
Graficul 2 arata cresterea exploziva a bazei monetare in SUA si zona euro dupa 2008 –dupa izbucnirea crizei financiare si cand a erupt pandemia.
