Unul dintre subiectele centrale ale anului trecut a fost despre limitele puterii premierului în cadrul unei coaliții. Ba chiar precedenta coaliție s-a rupt, pentru că premierul a demis un ministru fără acordul partidului din care acesta făcea parte.
Și iată că istoria, ironică, ne-a pus în situația contrară, a premierului care nu mișcă în front în cadrul unei coaliții și nici măcar în interiorul propriului partid pe care, teoretic, îl conduce.
Prin fața dlui Ciucă numai cine nu vrea nu face tumbe politice. Cel mai flagrant caz e al dlui Budăi care iese periodic cu declarații despre creșterea pensiilor, în timp ce dl Ciucă lansează pe surse ultimatumuri despre asemenea ieșiri nediscutate.
În orice guvern normal, un autentic premier ar fi dat demult afară un asemenea ministru fără comentarii, explicații și negocieri. Pentru că în orice guvern normal coaliția de guvernare face politicile generale, programul de guvernare, cu premierul în capul mesei, iar cel nu doar îndrituit, ci de-a dreptul obligat să mențină disciplina guvernamentală este premierul.
Un premier căruia un ministru îi joacă pe masă pentru că, având susținerea partidului, se simte intangibil, este un premier complet inadecvat și inutil. Un guvern în care se întâmplă așa ceva este disfuncțional.
Și lovitura de grație pentru credibilitatea premierului a venit chiar de la președinte, care i-a tăiat până și comentariile pe care își permitea să le mai facă pe surse: „Se întâmplă ca un politician dintr-o parte sau din cealaltă parte să încerce să se profileze pe o temă de mare actualitate, câteodată înainte să se consulte cu partenerul de coaliție. Dar asta nu este niciun fel de catastrofă.”
Dar dl Ciucă nu este nici măcar un autentic președinte de partid. PNL este împărțit în mici feude controlate fiecare de câte un baronaș, dintre care cel mai bine plasat este urmașul direct al lui Brătianu, Lucian Bode, la rândul său un ministru de paie sub doi bocanci grei, al lui Bogan Despescu și, mai nou, al dnei Ferencz, mâna lungă de la Cluj.
Ca să nu mai vorbim despre declarațiile dlui Rareș Bogdan, la întrecere populistă cu Marcel Ciolacu. Este foarte posibil că ele să fi fost menite să protejeze cumva imaginea premierului, care să fie scutit de replica pe care PNL voia să o dea PSD. Centrul imaculat cum ar veni. Dar, în fapt, nu a reușit decât să pună reflectorul pe nevolnicia politică a premierului.
Singurul motiv pentru care dl Ciucă are titulatura de președinte PNL este funcția de premier, pe care o ocupă tocmai pentru că este complet neputincios în exercitarea ei, un încasator pentru deciziile adevăratului premier, Marcel Ciolacu.
Iar vânătoarea pornită împotriva tinerilor liberali care au lansat „plăcuța suedeză” la adresa PSD este de o ipocrizie fără margini. Este cu siguranță lamentabil că viitorul liberalilor nu găsește nimic mai bun de făcut dacă nutrește o reală aversiune față de aliați.
