Cazul Alexa Visarion, preotul acuzat, cu probe zdrobitoare, de agresiune și hărțuire sexuală, nu este doar despre acest om. Cum nu este un accident. Este despre societatea majoritar misogină care protejează agresorii și acuză invariabil femeia, încurajând astfel amuțirea și strivirea ei.
Și o mostră clară de mentalitate am auzit în emisiunea „România în direct” de la Europa FM, de marți. Cătălin Striblea a fost nevoit să țină piept unei majorități care punea semnul egalității între fapta preotului și conduita femeii. „Sigur nu e bine ce a făcut el, dar și ea….”, a fost refrenul. Ea, ce?
De ce nu a spus mai devreme, de ce nu a plecat pur și simplu, fără să vorbească, i-o fi plăcut etc.
„Fetelor, atunci când vă spovediți nu mai intrați în detalii intime, s-ar putea ca popa să fie și el om”, scrie pe Facebook un bărbat cu tricolorul la poza de profil. Alții au acuzat un atac asupra Bisericii în care femeia hărțuită ar fi doar un instrument. Foarte puțini așadar nu au avut un reproș și pentru ea.
Și suntem într-un caz în care agresorul e înregistrat în toată monstruozitatea lui. Dacă proba nu ar fi existat, nu am nicio îndoială că majoritatea ar fi fost doar împotriva femeii.
Această anatemă aruncată inevitabil și asupra victimei, dacă nu doar asupra ei, astupă gura femeilor agresate sau hărțuite. Umilința învinuirii poate fi mai rea decât umilința agresiunii sau a hărțuirii în sine.
Toate statisticile, la rândul lor limitate din cauza lipsei informațiilor, arată că fenomenul este cu mult mai extins la toate nivelurile societății și adesea indiferent de nivelul de educație al agresorului și al victimei.
Unde să se plângă femeia? La poliție sau la parchet?
Când familia Luizei Melencu, prima victimă a lui Gheorghe Dincă la Caracal, s-a dus să reclame dispariția fetei, polițistul i-a spus că sigur a fugit ea cu un băiat, iar procurorul DIICOT a ținut luni și luni de zile dosarul în nelucrare, gândind probabil același lucru.
Sunt nenumărate cazurile judecătorilor care au achitat violatori de minore pentru că fata și-ar fi dat consimțământul.
Avem un foarte recent exemplu de mentalitate în justiție, dezvăluită de un jurnalist.
Dl procuror Sorin Lia de la PJ Corabia, autorul postarii redate, nu e chiar oricine. Este lider al unei organizații de magistrați reformistă nevoie mare, „Inițiativa pentru Justiție”, a candidat pentru CSM, este unul dinte cei care a pretins organizarea turului 2 al alegerilor (în care a mâncat bătaie și mai mai rău decât în primul de la o doamnă procuror).
Dincolo de umorul involuntar (dl procuror are nevoie să-i dezlege bunica spețele?) și indiferent la cine s-a referit în mod concret (după ce postarea a devenit publică, susține că ar fi vorba despre o speță ipotetică inspirată din SUA) dl Sorin Lia scoate la iveală o mentalitate discutabilă, în opinia mea chiar periculoasă,
