Companiile româneşti încep să ridice glasul: Dacă avem cel mai bun an economic din istorie (PIB va atinge 280 de miliarde de euro), de ce dobânzile – ROBOR-ul – sunt aşa mari, de ce cresc taxele şi impozitele?
Marţi, 6 septembrie, la Brăila, am avut Conferinţa ZF România irigabilă, organizată împreună cu Banca Transilvania, unde au fost cei mai importanţi fermieri din Brăila, Galaţi, Constanţa, Călăraşi, Ialomiţa, Buzău, Tulcea, adică zona de sud-est a ţării.
Tema principală a fost legată de cum se poate dezvolta sistemul de irigaţii din România astfel încât anii secetoşi, cum este cel de acum, să nu aducă pierderi atât de mari.
Pentru cei care şi-au dezvoltat sisteme de irigaţii proprii, anul agricol 2022 a fost bun, chiar foarte bun, pentru că au avut recolte iar preţurile au crescut foarte mult, astfel încât la finalul anului vor avea mai mulţi bani în conturi. Bineînţeles, au crescut şi inputurile, ceea ce înseamnă că vor avea şi o creştere de cheltuieli, dar şi aşa rezultatul este pozitiv.
Pentru cei fără irigaţii anul agricol 2022 a fost foarte prost, aproape nu au recoltat nimic, mai ales cei care au avut porumb, care a fost cea mai afectată cultură.
Estimările indică că în 2022 România va avea 23-24 de milioane de tone de cereale, sub anul 2021, care a fost cel mai bun din istoria agricolă a României, cu 33-34 milioane de tone de cereale, dar peste 2020, care a fost cel mai prost an agricol din ultimul deceniu, cu numai 19 milioane de tone de cereale.
Irigaţiile revin în atenţie atunci când este secetă, cum este în acest an. După distrugerea sistemului de irigaţii creat în comunism s-a pus prea puţin în loc, iar cine este de vină pentru acest lucru revine tot timpul în atenţie. Nici acum nu se ştie clar ale cui sunt canalele, cine trebuie să aducă apa, ce facem cu energia, cine o plăteşte, unde sunt pompele etc.
În acest moment România are sisteme de irigaţii pentru numai 500.000-600.000 de hectare de teren agricol. Într-un mod realist, se poate crea un sistem de irigaţii pentru numai 2 milioane de hectare din cele 9-10 milioane de hectare de suprafaţă arabilă pentru simplul fapt că există apă numai pentru 2 milioane de hectare.
Conferinţa ZF România Irigabilă. România poate iriga doar două din cele zece milioane de hectare din suprafaţa arabilă, însă efectiv doar 500.000 de hectare văd apa pe canalul de irigaţii
“Visăm să irigăm 3 milioane de hectare în sezon, dar dacă fiecare fermier foloseşte minimum 200 ml/mp, nu ne ajunge debitul. N-au fost irigate niciodată 3 milioane de hectare, 2 milioane de hectare sunt fezabile la debitele din România de astăzi. Şi dacă nu facem lacuri de acumulare, nu putem iriga. Dacă vrem să irigăm 2 milioane de hectare cu 6 ml pe zi, o să ne speriem ce costuri avem”, a spus Nicuşor Şerban, de la Grup Şerban Holding, unul dintre cei mai mari fermieri din România, care exploatează peste 13.000 de hectare.
El a venit cu ideea ca ANIF – Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare – să devină o societate comercială de stat,
