”Pestele de la cap se impute”, spune o vorba din batrani. Atunci cand sefii unei firme iau decizii care-i pericliteaza viitorul, sansele de a ajunge in faliment sunt maxime. Intai fura statul, apoi fura clientii si, daca sunt mai multi actionari/asociati, in final se fura intre ei.
Caracterul actionarilor/asociatilor dintr-o companie face diferenta dintre succesul si falimentul acesteia. Asta am invatat la un curs de real estate, in SUA. Nu am realizat atunci cat de adevarat este acest lucru. In timp, urmarind cine decide intr-o societate am realizat impactul pe termen mediu si lung.
Nu exista firme care sa nu treaca prin momente grele, din punct de vedere economic. In functie de conjuncturile din piata in care isi desfasoara activitatea, strategia unei firme se poate schimba. Ceea ce nu se schimba este caracterul oamenilor care o conduc.
Putine companii private au reusit sa adune in actionariat oameni cu un caracter frumos. Dovada este ca cele mai mari afaceri autohtone, care au devenit branduri, se cam fac in familie. In cine poti sa ai mai multa incredere decat in oamenii cei mai apropiati, care trag la aceeasi ”caruta”?
In general, romanii nu sunt dispusi sa imparta succesul cu alti nou veniti, care nu s-au implicat de la inceput in business. In acest sens, cea mai buna dovada este saracia de firme cotate la bursa din Romania.
Intamplator, cunosc cazul Blue Air, pentru ca mi-au fost vecini. Uneori ma intrebam cum pot sa doarma oamenii care o conduceau, vazand ce le fac angajatilor si colaboratorilor. ”Spatele” lor era nesimtirea. Adica, opusul caracterului. Atunci cand constati o astfel de abordare, mai bine fugi sau o eviti.
Pasagerii Blue Air nu prea aveau cum sa evite aceasta firma, intrucat aceasta a luat o mare ”felie” din compania nationala de transport aerian. Apropo, personal nu am niciun dubiu ca Tarom, caci despre ea e vorba, daca nu va fi vanduta urgent, va intra in faliment. Politicienii o administreaza indirect si asta se vede. O companie nationala care a renuntat sa aiba curse regulate in tarile unde traiesc minimum 3 milioane de romani are viitorul compromis. De urmarit….
Astazi, in loc sa fie un hub regional de transport aerian national, aeroportul ”Henri Coanda” a devenit un fel de gara, unde companiile low cost fac ce vor, pe ”cadavrul” Tarom. Uitati-va la marile companii nationale de transport aerian cum isi apara interesul, lasand loc si companiilor mici sa opereze, si veti intelege care este diferenta de strategie la nivel inalt intre Romania si alte state. La Tarom au ramas doar pilotii, care sunt super-profesionisti si in fata lor scot palaria!
Cazul Blue Air nu este intamplator. Ca de obicei, ANAF alearga dupa cai verzi pe pereti, buticari si tarabagii. La Blue Air nu a avut timp sa arunce o privire, inainte sa se prabuseasca financiar. Numai asa se explica cum aceasta firma incasa in avans si nu mai platea nimanui, nimic.
