- Marea problemă a fost una de natură economică. Decalajul în ce privește nivelul de trai între Vest și Est devenise atât de mare la sfârșitul anilor ’80 încât nu mai putea fi ascuns sub preș.
- Singura soluție găsită de Gorbaciov și de Biroul Politic al Sovietului Suprem a fost “reformarea socialismului”.
- România, după Revoluția din 1989, în care rușii au fost implicați, a rămas sub aripa Moscovei până în data de 24 august 1991, atunci când are loc puciul, iar URSS se prăbușește.
- Marea eroare a lui Mihail Gorbaciov a fost că a încercat o reformă cu pași mici, neavând o viziune pentru întreaga uniune.
- A fost cel care a uzurpat puterea lui Ceaușescu, dar și cel care, prin aducerea lui Ion Iliescu la putere, a condamnat România la mai mult de un deceniu de stagnare.
În 1987, atunci când în 26 mai a venit pentru prima dată la București, pentru mine, Gorbaciov nu era decât un alt lider al URSS care făcea o vizită oficială, oferindu-i lui Ceaușescu oportunitatea să pună în scenă un spectacol megaloman de preamărire a sa și a “realizărilor sale”.
Eram în armată, militar în termen, transmisionist, iar întreaga unitate a intrat în stare de alertă pentru că se desfășura un eveniment important.
Întreaga mea copilărie și o parte din adolescență am petrecut-o cu Brejnev la conducerea URSS. Țin minte și acum că a murit în timp ce mă aflam la ora de chimie. Ne-a anunțat profesoara. Am fost un pic uimit. Nu mă așteptam ca o astfel de persoană să existe în realitate, dar să și moară.
Brejnev mi se părea o ficțiune, un personaj din cartea de istorie care mă privea încruntat dintr-o imagine alb-negru.
De fapt, morțile rapide ale lui Cernenko și Andropov, cei care i-au urmat la conducere lui Brejnev, m-au făcut să mă gândesc că totuși, la Moscova se întâmpla ceva ieșit din comun.
În acea seară de mai în care Gorbaciov lua cina cu Ceaușescu, la stația radio la care eram de serviciu am pus un receptor pe Europa Liberă, unde se comenta intens vizita liderului sovietic în România.
Atunci am auzit pentru prima dată termenii de Perestroika (reformă) și Glasnost (deschidere), cei doi piloni pe care și-a construit Gorbaciov platforma politică, una care în final a dus la prăbușirea comunismului și dispariția URSS.
În 1987, nu mă gândeam că bărbatul cu capul rotund, cu chelie și o pată roșie deasupra frunții, în partea dreaptă, urma să contribuie la prăbușirea Zidului Berlinului și la înlăturarea lui Ceaușescu de la putere.
Nicolae Ceaușescu și Mihail Gorbaciov, în 1988, o întâlnire la Kremlin – Foto: Hepta.ro
Aveam convingerea că “nea Nicu” va rezista mult și bine, iar din lagărul socialist nu se putea scăpa decât prin fugă.
O altă convingere personală era și aceea că Mihail Gorbaciov nu a avut în plan să renunțe la ideologia comunistă,
