Strategia de influență a Chinei în România vizează mai degrabă elitele politice, cu un focus aparte pe politicienii PSD, și intelectualii naționaliști, de tipul președintelui Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, decât publicul larg, unde atașamentul față de Uniunea Europeană și valorile nord-atlantice este destul de solid, în pofida narațiunilor concurente de a submina unitatea Vestului.
Totuși, în ultimele zile se remarcă o preocupare mai mare a Beijingului de a-și impune narativele la București, în contextul vizitei lui Nancy Pelosi în Taiwan.
România nu a fost o prioritate pentru Beijing, nici în ceea ce privește strategiile de influență/manipulare, nici în ceea ce privește piața de desfacere și nici nu joacă un rol important în arhitectura Uniunii Europene sau măcar în regiune, se arată în capitolul dedicat României, dintr-o analiză amplă asupra influenței Chinei în Europa Centrală și de Est, coordonată de Edward Lucas, pentru CEPA, în care capitolul dedicat României este semnat de Rufin Zamfir și Andrei Tiut.
Totuși, asta nu înseamnă că China nu vizează și România, dar preferă să pună cărțile acolo unde are șanse de câștig: politicienii cărora le convine o percepție negativă asupra UE și intelectualilor naționaliști, care hrănesc direct sau indirect platforme populiste.
În ultimii ani, prezența Chinei în România a fost aproape exclusiv legată de proiectele de infrastructură și energie, ca parte a inițiativei numite Centura și drumul. De altfel, țara noastră încă face parte din formatul inițial 17+1, din care Lituania s-a retras prima, urmată, zilele trecute, și de celelalte două țări baltice, Letonia și Estonia.
Foto: Gov.ro
Niciun mare proiect însă nu a fost finalizat, deși persistă percepția că între cele două țări ar exista o relație specială, o narațiune întărită de legăturile dintre o parte a elitei politice românești cu Beijingul, în special, se arată în analiză, cu social-democrații (PSD), cu un moment de apogeu în vremea când Victor Ponta era prim-minsitru (2013 – 2015) și apoi în mandatul Vioricăi Dăncilă, când mari proiecte au fost negociate.
Foto: Gov.ro
Am propus ridicarea relaţiei dintre România şi China la nivelul cel mai înalt pe care România îl are, acela de Parteneriat strategic.
Victor Ponta, în 2013
Propaganda Beijingului nu vizează însă direct influențarea percepțiilor și pentru că nu cunoaște diferențele culturale, spune, într-un dialog cu spotmedia.ro, și Sorin Ioniță:
„Și Rusia, și China dau vina pentru toate problemele pe Vest. Rusia are o mai bună înțelegere a spațiului cultural occidental și est-european și-și adaptează narativele la spațiul din fiecare țară, astfel încât să joace pe butoanele care există acolo: curente extremiste, separatisme și tot așa.
China spune cam același lucru peste tot, nu prea știe să se adapteze”.
Chiar dacă până acum China nu pare a fi insistat prea mult pe strategiile soft power la București, activitatea Institutului Confucius rămânând mai degrabă de nișă, vizita lui Nancy Pelosi în Taiwan a redefinit contextul. China a lansat zilele trecute un Newsletter în limba română,
